Moartea timpurie a actorului Serban Ionescu ne face sa ne gandim si la alte stele ale Romaniei care au urcat in ultimii ani la ceruri. E bine sa ne gandim la acesti artisti ca la niste comori pe care Dumnezeu ni le-a trimis pe pamant  si sa ne bucuram de tot ce au adus ei frumos in viata noastra. E bine sa le revedem filmele sau piesele de teatru inregistrate pentru ca in felul acesta le cinstim memoria. E bine ca si generatiile de acum, dar si cele care vin din urma sa invete sa le aprecieze opera. Un actor nu moare atat timp cat oamenii ii iubesc creatiile. In ultimii ani, nume grele ale scenei romanesti au disparut. Au facut-o doar fizic, pentru ca spriritul lor continua sa existe pentru cei care iubesc teatrul, filmul, arta in general.

Iurie Darie s-a nascut pe 14 martie 1929, in Vadul Rosu din judetul Soroca, aflat astazi in Republica Moldova. El a absolvit Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica in 1952 si a debutat in anul 1953, in „Nepotii gornistului”, in regia lui Dinu Negreanu, avandu-i alaturi pe Marga Barbu si Liviu Ciulei.

In anul 1969, a fost ales de regizorul Mircea Dragan pentru a juca in seria „Brigada Diverse”, alaturi de nume celebre precum Toma Caragiu, Sebastian Papaiani, Dem Radulescu si Puiu Calinescu.

A interpretat roluri memorabile in peste 40 de productii cinematografice, printre care „Rasare soarele” (1954), „Alo? Ati gresit numarul!” (1958) „Baietii nostri” (1959), „S-a furat o bomba” (1961), „Vacanta la mare” (1962), „Dragoste la zero grade” (1964), „Rautaciosul adolescent” (1968), „Atunci i-am condamnat pe toti la moarte” (1971), „Fratii Jderi” (1974), „Muschetarul roman” (1975), „Blutsbruder” (1975), „Misterul lui Herodot” (1976), „Drumul oaselor” (1980), „Sing, Cowboy, Sing” (1981), „Ringul” (1985), „O zi la Bucuresti” (1986), „In fiecare zi mi-e dor de tine” (1987), „Zambet de soare” (1987), „Oglinda” (1993), „Punctul zero” (1996), „Triunghiul mortii” (1999).In 2004, Darie a jucat in serialul „Numai iubirea” de la postul Acasa.

Cariera sa este legata de Teatrul de Comedie din Bucuresti. A jucat sub bagheta regizorului Lucian Giurchescu si a lui David Esrig. I-a avut ca parteneri pe actorii Gheorghe Dinica, Marin Moraru, Mircea Albulescu, Dem Radulescu, Sanda Toma, Vasilica Tastaman, Stela Popescu, Silviu Tanculescu. Printre spectacolele in care a jucat se numara „Troilus si Cresida”, de William Shakespeare, si „Umbra”, de Evgenii Svart, ambele in regia lui David Esrig.

Dupa Revolutie, a jucat in „Palaria”, o productie a Teatrului de Comedie, in regia lui Horatiu Malaele (1998), si „Patru pe o canapea si valetul”, de Marc Camoletti, in regia lui Radu Nichifor (2000).

Iurie Darie a colaborat si cu cineastii basarabeni, in filmul pentru copii „Moara”, realizat in 1992. A jucat si pe scena Teatrului National „Mihai Eminescu” din Chisinau, in „Tata” (1999-2000). Actorul s-a remarcat si in emisiunile de televiziune pentru copii, in care isi etala abilitatea de a desena, uneori cu ambele maini.

Gheorghe Dinica a absolvit in 1961 Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica Bucuresti, la clasa profesoarei Dina Cocea. „Primul meu rol a fost cu o trupa de amatori de la Posta, iar eu interpretam rolul Locotenentului Stamatescu din piesa «Titanic-vals» de Tudor Musatescu. Eram pe scena si parca visam. Nici nu stiam ce se intampla cu mine. La un moment dat, m-au trezit niste aplauze din sala”, povestea Dinica.

A jucat pe scenele Teatrului Mic, Teatrului de Comedie, Teatrului Bulandra, Teatrului National Bucuresti, Teatrului Odeon etc.In ceea ce priveste cariera sa cinematografica, el s-a remarcat in peste 60 de productii.

A debutat in „Strainul” si au urmat filme precum „Felix si Otilia”, „Un comisar acuza”, „Cu mainile curate”, „Prin cenusa imperiului”, „Secretul lui Bachus”, „Bietul Ioanide”, „Ultima noapte de dragoste”, „Cel mai iubit dintre pamanteni”, „Patul conjugal”, „Patul lui Procust”, „Orient Express”, „Filantropica” etc.

Talentul artistic al lui Gheorghe Dinica s-a manifestat si in muzica. In tinerete, muza i-a fost celebra Maria Tanase si asta l-a facut sa imprime ani buni mai tarziu, albume de romante in colaborare cu Stefan Iordache si Nelu Ploiesteanu. De-a lungul carierei sale, Dinica a lansat „Cantece de petrecere” si „Cantece de petrecere 2”, in colaborare cu Stefan Iordache si Nelu Ploiesteanu, „Romante” si „Parol ca te iubesc”.Totodata, Dinica a realizat numeroase roluri de televiziune, precum cele din productiile „…escu”, „Trei surori”, „Richard al III-lea”, „Lumini si umbre”, etc.Gheorghe Dinica este o emblema a cinematografiei romanesti. Cine nu stie celebra replica din filmul lui Sergiu Nicolaescu „Nu trage dom’ Semaca, sunt eu Lascarica”.

Pana dupa revolutie, e a dus o viata de artist boem. S-a bucurat de perioada celebrei crasme Sarpele Rosu si, alaturi de Stefan Iordache, Marin Moraru, Sergiu Nicolaescu si multi altii, a scris istoria filmului romanesc.”Meseria asta a mea imi ocupa cel mai mult, imi place si fara ea nu ar avea niciun haz pentru mine tot ce se intampla”, obisnuia sa spuna. In 2008, el a primit titlul de Doctor Honoris Causa oferit de Universitatea Nationala de Arta Teatrala si Cinematografica Bucuresti.

In cariera sa artistica a primit numeroase distinctii, printre care premiul pentru intreaga activitate la editia din 2005 a Festivalului International de Film Transilvania, premiul de excelenta UNITER pe 1999, premiul pentru interpretare la Festivalul de Film de la Karlovy Vary pe 1976, premiul pentru cel mai bun actor la Festróia – Tróia International Film Festival (1993).A fost decorat cu Ordinul Serviciul Credincios in grad de Mare Ofiter.Din 2002, Gheorghe Dinica a fost societar de onoare al Teatrului National „I. L. Caragiale”. El a primit, de asemenea, titlul de cetatean de onoare al orasului Bucuresti.

Stefan Iordache s-a nascut pe 3 februarie 1941, la Calafat.Actorul si-a inceput cariera in cinematografie in 1963 si a jucat in aproape 30 de filme. Unul dintre cele mai memorabile roluri ale acestuia este cel al lui Victor Petrini, din filmul „Cel mai iubit dintre pamanteni” (1993), dupa romanul omonim al lui Marin Preda, in regia lui Serban Marinescu.

Primul film in care a jucat a fost „Diminetile unu baiat cuminte”(1966), in regia lui Andrei Blaier. Au urmat  si altele :”Bietul Ioanide” de Dan Pita, in 1980, „De ce trag clopotele, Mitica?” de Lucian Pintilie (1981), in care a jucat alaturi de Gheorghe Dinica, Razvan Vasilescu si Mircea Diaconu.Iordache a mai jucat in „Concurs” (1982) de Dan Pita, „Ciuleandra” (1985) de Sergiu Nicolaescu, „Glissando” (1985) de Mircea Daneliuc si „Ticalosii” (2007), in regia lui Serban Marinescu.

Artistul a primit premiul de excelenta in cinematografia romaneasca in 2006, la cea de-a cincea editie a Festivalului International de Film Transilvania. Stefan Iordache a mai jucat, de asemenea, pe scenele mai multor teatre, precum Nottara, Teatrul Mic din Bucuresti si Teatrul National din Craiova. A colaborat, de-a lungul timpului, cu regizori precum Catalina Buzoianu si Silviu Purcarete.Pasionat de muzica, actorul si-a lansat propriul album, „Magazinul Meu de Vise”, in 2007. De asemenea, a colaborat cu Gheorghe Dinica si Nelu Ploiesteanu la albumul „Cantece de petrecere” (2003). In plus, el a mai realizat duete cu Sanda Ladosi pe albumul cantaretei, „Nu ma iubi” (1997), dar si cu Elena Carstea si Monica Anghel.

Jean Constantin s-a nascut in anul 1927, intr-o familie de greci. A lucrat ca normator intr-o fabrica din Constanta, unde a pus bazele unei brigade artistice.A debutat ca artist la Casa de Cultura din localitate. La sfarsitul anului 1957, a fost primit in nou-infiintata sectie de estrada din cadrul Teatrul de Stat „Fantasio” Actorul a ramas angajat al acestui teatru pana la pensionare. A jucat in filme de la inceputul anilor 1960. A fost distribuit in productiile de succes “Prea mic pentru un razboi atat de mare” (1969, Radu Gabrea) si “Canarul si viscolul” (1969,Manole Marcus), ambele avand ca subiect pierderea pricinuita de apararea cauzei politice (prin razboi sau ilegalism).

Totusi, nu aceste roluri il impun, ci partiturile comice jucate incepand din 1970 pentru seria B.D. (Brigada Diverse), in compania actorilor Toma Caragiu,Puiu Calinescu,Iurie Darie,Sebastian Papaiani si Dem Radulescu. In 1973 colaboreaza pentru prima oara cu regizorul Sergiu Nicolaescu in filmul “Nemuritorii”. Serialul “Toate Panzele Sus” (1976), in regia lui Mircea Muresan, ii aduce un alt rol cu mare priza la public – turcul Ismail.”Revansa” (1978) de Sergiu Nicolaescu este primul film in care Constantin interpretează rolul Limba.Un an mai tarziu joaca in comedia “Nea Marin Miliardar”, de asemenea in regia lui Nicolaescu.

In anii 1980 si 1990 este prezent intr-un numar mai mic de productii, in mare parte comedii. Continua sa fie distribuit de Sergiu Nicolaescu in filmele sale. Dupa o pauza de sapte ani, a revenit pe platourile de filmare cu rolul nea Florica din lung-metrajul de debut al lui Catalin Mitulencu, “Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii” (2006). Ultimele sale filme, “Spravietuitorul” (2008) si “Poker” (2010), au fost regizate de vechiul sau colaborator Nicolaescu. A aparut si in serialul “Regina”, difuzat de postul Acasa TV.

Ion Cojar s-a nascut la 9 ianuarie 1931 si a absolvit Facultatea de Regie si Teatru a Institutului de Arta Teatrala si Cinematografica din Bucuresti in 1955, fiind, in perioada 1982 – 2000 profesoruniversitar la Academia de Teatru si Film din Bucuresti. A lucrat la Teatrul Mic, Teatrul Ion Creanga, Teatrul National Bucuresti sau Teatrul Bulandra.

Printre spectacolele regizate de Cojar se numara „Nu sunt Turnul Eiffel”, „Afara-i vopsit gardul, inauntru-i leopardul”, „O batista in Dunare”, „Azilul de noapte”, „Idolul si Ion Anapoda”, „Omul din La Manc” si „Asteptand la Arlechin”.

Printre actorii indrumati de Ion Cojar se numara Victor Rebengiuc, Florina Cercel, Mariana Mihut, Mircea Albulescu, Ion Lucian, Luminita Gheorghiu, Valentin Uritescu, Dan Puric, Mircea Rusu si Stefan Banica Jr, dar si Alexandru Potocean, Paul Ipate sau Gloria Gaitan. Cojar a lucrat cu numerosi actori de teatru si film. E suficient sa-i amintim pe Adela Marculescu, Afrodita Androne, Cesonia Postelnicu, Cezara Dafinescu, Claudiu Bleont, Ileana Stana Ionescu, Ilinca Tomoroveanu, Maia Morgenstern, Ovidiu Iuliu Moldovan, Radu Beligan, Rodica Popescu Bitanescu.

Nicu Constantin s-a nascut pe 31 iulie 1939, la Eforie Sud. Absolvent al Scolii de Marina din Constanta, a urmat mai tarziu Scoala de Arte din Bucuresti si, din 1960, s-a dedicat exclusiv actoriei.A jucat, timp de 40 de ani, in peste 9.000 de spectacole ale Teatrului de Revista “Constantin Tanase” din Bucuresti, iar intre 1979 si 1982 a fost si actor al Teatrului National de Opereta, alaturi de care a participat la numeroase turnee in tara si strainatate.

Ca actor de revista si in scheciuri de televiziune, a avut roluri antologice alaturi de colegi de breasla ca Alexandru Lulescu, Cristina Stamate, Rodica Popescu Bitanescu, Mihai Fotino, Stefan Tapalaga si multi altii. Primul rol de film l-a primit in 1966, in „Impuscaturi pe portativ”, insa cele mai cunoscute pelicule in care a jucat raman „Alo, aterizeaza strabunica!”, „Grabeste-te incet” si „Secretul lui Bachus”, trei titluri emblematice pentru comedia romaneasca de dupa 1980.

Nicu Constantin s-a remarcat si ca autor de texte, scriind pentru emisiuni de radio si televiziune, dar si pentru teatre de revista. A publicat si un volum autobiografic, „Ochelarii miraculosi”, al carui titlu nu putea veni, autoironic, decat de la „marca” personala care i-a intarit popularitatea. Discret in viata privata, s-a remarcat doar ca sustinator al echipei de fotbal Rapid Bucuresti, simpatie impartasita, de altfel, si de alti doi monstri sacri ai actoriei romanesti, Mitica Popescu si Colea Rautu.

In 2001, Nicu Constantin a devenit cetatean de onoare al orasului Eforie Sud si a fost distins cu Ordinul Cultural, clasa I,  pentru activitatea sa artistica.Patru ani mai tarziu, la Gala Uniter, a primit premiul special pentru teatru de revista, iar in 2006 a fost distins cu premiul Uniter pentru intreaga activitate.

Absolvent al Institutului de Arta Teatrala si Cinematografica – sectia Arta Actorului, la clasa conf. univ. Sanda Manu, promotia 1971, Marius Ionescu si-a inceput cariera la Teatrul Tineretului din Piatra Neamt, unde a activat pana in 1972.A continuat apoi, timp de sapte ani, la Teatrul „Toma Caragiu” din Ploiesti, pentru ca din 1979 sa fie angajat la Teatrul Mic, unde a jucat pana in ultimele clipe ale vietii.

De asemenea, el a avut si roluri pe marele ecran in filme precum „Misterele Bucurestilor”, „Viraj periculos” si „Cine ma striga?”.

Nascuta Marga Butuc, una dintre cele mai frumoase absolvente de teatru/generatia ’50 , Marga Barbu este una dintre actritele care au interpretat roluri memorabile in cinematografia romaneasca. Este nascuta in data de 24 februarie 1929 la Ocna Sugatag in judetul Maramures. S-a mutat impreuna cu familia in Bucuresti dupa implinirea varstei de 14 ani.S-a apucat intai de dans. Mama sa facuse si ea balet la Viena. A fost angajata Operei Romane, dar la vizita medicala s-a descoperit ca are ceva cardiac si trebuia sa se opereze. Disperata, dorea sa se sinucida… zicea ca este facuta pentru dans si nu se  vedea facand altceva.Urmand diferite cursuri de actorie, si dans, si chiar filozofie, alege in final actoria declarand :” Asa a fost sa fie, sa ma fac actrita. Dar nu regret, pentru ca meseria de dansatoare e scurta, epuizanta si nu as fi rezistat prea mult. Totul mi-a fost parca predestinat in viata: si intalnirea cu sotul meu, si cariera de actrita”.

A urmat Institutul de Teatru si Film din Bucuresti pe care l-a absolvit in 1950 si a fost maritata initial cu actorul Constantin Codrescu apoi cu scriitorul, pamfletarul, gazetarul si romancierul Eugen Barbu, marea ei dragoste, decedat in 1993. Acesta este autorul scenariilor pentru seria filmelor cu haiducii lui Margelatu, in care Marga Barbu a jucat rolul hangitei Anita alaturi de Florin Piersic. Din aceasta serie de sase filme fac parte si productiile „Drumul oaselor” (1980), continuata in 1982 cu „Trandafirul galben”. Cuplul de pe ecran format din Marga Barbu si Florin Piersic a intrat in istoria cinematografica drept unul dintre cele mai reusite.

Pe parcursul carierei, actrita a jucat in numeroase alte filme, printre care se numara „Zestrea domnitei Ralu” (1970), „Ultimul cartus” (1973), „Bietul Ioanide” (1979), „Domnisoara Aurica” (1985) sau „Colierul de turcoaze” (1985). Ultimul film pe care l-a realizat a fost „Lacrima cerului ” (1989).Numele sau se afla in galeria de actori a Teatrul Armatei, Teatrul Nottara, pe scena caruia  iubitorii teatrului o puteau admira in roluri memorabile.

De-a lungul activitatii sale, Marga Barbu a mai fost distinsa cu premiul Asociatiei Cineastilor din Romania (ACIN) pentru filmele “Haiducii”, “Urmarirea”, “Facerea lumii”, in 1971, iar in 1986 ACIN a premiat-o pentru pelicula “Domnisoara Aurica”.

Nascuta la Bucuresti, la 27 noiembrie 1912, Dina Cocea este fiica scriitorului N. D. Cocea. A absolvit studii de actorie la Paris si tot acolo a debutat, in anul 1934. Pe marile ecrane a aparut prima oara in 1939, in filmul „O noapte de pomina”. A a mai jucat in filme precum “ Neamul Soimarestilor” (1964), “Ciprian Porumbescu” (1972), “Stefan cel Mare – Vaslui 1475” (1974) si “Iancu Jianu haiducul” (1980).

In cei aproape 70 de ani de activitate, Dina Cocea a demonstrat ca este nu numai o actrita de mare talent, dar si un bun director de institutii teatrale, o personalitate cu o cultura deosebita, un publicist de succes, un pedagog si unul dintre oamenii care au ajutat la modernizarea teatrului romanesc.Daca rolurile in filme au fost putine, in jur de zece, Dina Cocea a jucat in peste o suta de spectacole de teatru, teatru radiofonic si teatru pentru televiziune. Printre partenerii sai de scena s-au numarat mari actori, precum Toni Bulandra, George Vraca si Fory Etterle.

Din 2001, Dina Cocea a fost Societar de onoare al Teatrului National din Bucuresti. De asemenea, Universitatea de Arta Teatrala si Cinematografica i-a acordat actritei Dina Cocea titlul de Doctor Honoris Causa.

Ilarion Ciobanu s-a nascut pe 28 octombrie 1931, in Ciucur, Tighina si a absolvit Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica din Bucuresti. El si-a facut debutul la varsta de 30 de ani in filmul „Setea”, in care a jucat alaturi de Ion Besoiu si Amza Pellea. Au urmat apoi mai bine de 50 de filme in care actorul Ilarion Ciobanu a detinut roluri principale. De asemenea, a regizat filme precum „Omul de langa tine” si „Mara”.Dupa 1989, Ilarion Ciobanu a continuat sa joace doar ocazional, in filmele precum „Crucea de piatra – Ultimul bordel”, „Terente – Regele baltilor”, „Tancul” si „Bored”.

Printre filmele in care acesta a jucat se numara „Tancul” (2003), „Ochii care nu se vad” (1996), „Terente – regele baltilor” (1995), „Crucea de piatra” (1993), „Cetatea ascunsa” (1987), „Batalia din umbra” (1986), „Umbrele soarelui” (1986), „Fapt divers” (1984), „Acasa” (1984), „Radeti ca-n viata” (1983), „Pruncul, petrolul si Ardelenii” (1981), „Iancu Jianu, haiducul” (1981), „Rug si flacara” (1980), „Tridentul nu raspunde” (1980), „Artista, dolarii si ardelenii” (1979), „Ecaterina Teodoroiu” (1979), „Audienta” (1979), „Omul care ne trebuie” (1979), „Profetul, aurul si ardelenii” (1978)”, „Din nou impreuna” (1978), „Avaria” (1978), „Dincolo de orizont” (1978), „Gustul si culoarea fericirii” (1978), „Pentru patrie” (1977), „Trepte spre cer” (1977), „Toate panzele sus” (1976), „Pe aici nu se trece” (1975), „Muschetarul roman” (1975), „Orasul vazut de sus” (1975), „Nemuritorii” (1974), „Capcana” (1974), „Ultimul cartus” (1973), „Dimitrie Cantemir” (1973), „100 de lei” (1973), „Cu mainile curate” (1972), „Drum in penumbra” (1972), „Conspiratia” (1972), „Padurea pierduta” (1971), „Serata” (1971), „Facerea lumii” (1971), „Mihai Viteazul – Unirea” (1970), „Fratii” (1970), „Asediul” (1970), „Baltagul” (1969), „Razboiul domnitelor (1969), „Doi barbati pentru o moarte” (1969), „Columna” (1968), „Legenda” (1968), „Vremea zapezilor” (1966), „Golgota” (1966), „Soparla” (1966), „Rascoala” (1965) , „Cartierul veseliei” (1964), „Omul de langa tine” (1961) sau „Poveste sentimentala” (1961).

 Colea Rautu, pe numele sau adevarat Colea Rutkovschi, s-a nascut la 28 noiembrie 1912, la Limbenii Noi, in Republica Moldova, dintr-un tata polonez si o mama moldoveanca, si a urmat Conservatorul de Arta Dramatica din Bucuresti.

Marele artist a fost, initial, corist la Opera din Cluj, iar debutul in teatru si l-a facut pe scena Teatrului de Revista „Carabus”, condus de Constantin Tanase, unde a interpretat mai ales cuplete social-satirice. La initiativa lui Sica Alexandrescu, el a ajuns pe scena Teatrului National din Bucuresti, iar intre anii 1952 si 1968 a jucat la Teatrul Giulesti. Pentru o perioada scurta, marele actor a jucat si la Teatrul din Pitesti.

Pe marele ecran, Colea Rautu a debutat cu rolul din filmul „Desfasurarea”, in regia lui Paul Calinescu, prima ecranizare dupa Marin Preda. Marele actor avea sa faca roluri memorabile in filme ca „Moara cu noroc”, „Mihai Viteazul”, „Fratii Jderi”, „Nemuritorii”, „Pintea”, „Duelul”, „Cel mai iubit dintre pamanteni”, „Rapirea Fecioarelor”, „Haiducii lui Saptecai”, „Explozia”, „Stefan cel Mare”, „Mastodontul”, „Ultima noapte de dragoste”, „Cautatorii de Aur”, „Saptamana nebunilor”, dar si in serialul de televiziune „Toate panzele sus!”. In anul 1988, Colea Rautu a fost rasplatit cu premiul ACIN pentru intreaga activitate, iar in anul 2001, s-a numarat printre laureatii Galei „Varsta de Aur” a Premiilor Nationale in Domeniul Teatrului si Galei Premiilor in Cinematografie.

Actorul si muzicianul Florian Pittis s-a nascut la Bucuresti, la 4 octombrie 1943. A studiat la Liceul „Gheorghe Lazar” si a absolvit in 1966 Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica (clasa prof. Radu Beligan). Trei ani mai tarziu, in 1969, s-a angajat la Teatrul Bulandra. A fost Alencon din „Elisabeta I” de Paul Foster, Alioska din „Azilul de noapte” de M. Gorki, Edmund si Jamie din „Lungul drum al zilei catre noapte” de Eugene O’Neill si Ariel din „Furtuna” de W. Shakespeare, toate in regia lui Liviu Ciulei.

De asemenea, a jucat in celebrul “Hamlet” al lui Alexandru Tocilescu, care a avut premiera in 1985.Publicul l-a mai putut vedea in “Iulius Cezar” de W. Shakespeare (regia Andrei Serban), “Buna seara, domnule Wilde” de Oscar Wilde (regia Alexandru Bocanet), “Titanic Vals” de Tudor Musatescu (regia Toma Caragiu), “Scoica de lemn” de Fanus Neagu (regia San Nasta) si “Antigona” de Sofocle (regia Alexandru Tocilescu).

A regizat el insusi pe scena Bulandrei spectacole precum “Cum se numeau cei patru Beatles” de Stephen Poljakoff, “Cainele gradinarului” de Lope de Vega, “Meditatiile Ritei” de Willy Russel si “Black & White” de Keith Waterhouse & Willis Hall.

In 1992, a fondat trupa Pasarea Colibri, impreuna cu Mircea Baniciu, Mircea Vintila si Vlady Cnejevici. A ramas in formatie pana in 2000, cand i-a luat locul Marius Batu. A fost insa, in permanenta, o prezenta activa in lumea muzicii prin emisiuni la radio si televiziune, articole in ziare, prezentari de concerte, colaborari pe diferite discuri.

O voce inconfundabila a unor emisiuni de televiziune, printre care longeviva “Teleenciclopedie”, si, mai nou, a unor audiobook-uri (“Jurnalul unui mag” de Paulo Coelho – Humanitas Multimedia, “Levantul” de Mircea Cartarescu – Editura Casa Radio) Pittis a fost director, incepand cu decembrie 1998, al Radio Romania Tineret, transformat in Radio3net. Pe ecran, a avut roluri mai mici decat in teatru, in filme ca „Gioconda fara suras” (regia Malvina Ursianu, 1967), „Adio, draga Nela” (regia Cornel Todea, 1972), „Veronica se intoarce” (regia Elisabeta Bostan, 1973) si „Innebunesc si-mi pare rau” (regia Ion Gostin, 1992). A dat glas unui personaj animat in versiunea in limba romana a filmului „Masini”/”Cars” (2006).In mai 2006 a primit un premiu al revistei VIP pentru proiectul Radio3Net.Florian Pittis a fost suporter al echipei de fotbal Rapid.

In ianuarie 1998 a devenit primul actor din Romania cu website – o surpriza pe care i-au facut-o prietenii sai „calculatoristi”, dupa cum a declarat el la momentul respectiv.

Nascut la 9 octombrie 1954, in localitatea Beius, judetul Bihor, Adrian Pintea a absolvit Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica (1979).El a desfasurat o activitate teatrala de succes pe scena Teatrului “Ion Creanga” din Bucuresti  in piese precum  “Bogdan Dragos”, “Si tu faci parte din fericire”;  dar si pe cea Teatrului “Lucia Sturdza Bulandra”, in “Pescarusul”. S-a impus in istoria Teatrului National din Bucuresti cu rolurile facute in “Casatoria”, “Romulus cel Mare”, “Insemnarile unui necunoscut”, “A treia teapa”, “Monolog cu fata la perete”, “Inscriptie pe piatra de hotar”, “Lumina de primavara”, “Ifigenia”, “Inocentul”; dar si in cea a Teatrului “Constantin Nottara” cu “Henric al IV-lea”, “Acesti ingeri tristi”, “Transfer de personalitate”.

A jucat in fime mari care si astazi sunt urmarite cu placere: “Intre oglinzi paralele”, “Padureanca”, “Moartea unui artist”, “Un bulgare de huma”, “Nostradamus”, “Domnisoara Cristina”. A ramas insa memoria publicului cinefil in special prin seria de filme cu Iancu Jianu: “Iancu Jianu haiducul”, “Iancu Jianu zapciul”.
Pe data de 24 februarie 2003, Adrian Pintea si-a lansat primul volum de poezie intitulat “Pamantul americanului”, aparut la Editura Florile Dalbe. Tot in 2003, cunoscutul artist a editat in volum si un eseu intitulat “Hamlet sau actorul lucid”. Spre sfarsitul bietii a aparut si in cateva productii realizate de Acasa tv

Actorul Ion Lucian si-a petrecut intreaga viata sub semnul teatrului; una dintre cele mai mari bucurii pe care acesta le-a avut a fost deschiderea noului sediu al Teatrului Excelsior din Capitala, al carui director a fost.Lucian, un cunoscut actor de teatru, regizor, scenarist si dramaturg, s-a nascut pe 22 aprilie 1924, in Bucuresti. A absolvit Academia regala de teatru si muzica din Bucuresti, in 1945.

La 18 ani, juca pe scena Teatrului National din Bucuresti, apoi, din 1945 pana in 1947, a fost angajat al Teatrului de Opereta Alhambra. La Teatrul Municipal Bucuresti (actualul Teatru Bulandra) a jucat in perioadele 1947 – 1952 si 1956 – 1960. Pe scena Teatrului Nottara a urcat in 1952, pentru ca mai tarziu sa devina actorul Teatrului de Comedie (1960 – 1964; 1972 – 1990).

Fondator si director (1964 – 1972) al Teatrului pentru Copii „Ion Creanga” si al Teatrului Excelsior din Bucuresti (din 1990), Ion Lucian a fost profesor universitar la Institutul de Teatru si Film (1952 – 1956), iar intre 1998 si 2000 a predat la Universitatea Hyperion din Capitala.

De-a lungul carierei, a fost invitat in calitate de actor si regizor in Italia, Belgia, Franta, Japonia, Canada, SUA. Dintre aceste realizari de succes pot fi amintite piese de Eugen Ionescu, o piesa proprie dedicata copiilor, „Cocoselul neascultator”, montate la teatre din Paris, Caen, Rennes (Franta), Montreal (Canada), Bruxelles (Belgia). A tradus piese de Moliere, Eugene Labiche, Georges Feydeau si a publicat volumele „Le petit coq” (1975), „Fantezii pe teme umoristice” (1998) si „Stelute de umor” (2002).In stagiunea 2010-2011, Ion Lucian a jucat la Teatrul National in piesa „Comedia Rosie”, in regia lui Alexandru Tocilescu, iar din 2002 tinea capul de afis la Teatrul de Comedie in „…escu”, de Tudor Musatescu.

Din filmografia sa pot fi amintite „Doua lumi si o dragoste” (1947), „Viata invinge” (1951), „Gelozia bat-o vina” (1954), „Doi vecini” (1958), „D’ale carnavalului” (1958), „Titanic vals” (1964), „Mofturi 1900” (1964), „Doctor fara voie’ (1976), „Rosia de un kilogram” (1979), „Ramasagul” (1984), „Medalia de onoare” (2009).

In 1973 a fost numit membru in Asociatia Scriitorilor Francezi de Teatru si Muzica, cu sediul la Paris, in Asociatia Internationala a Teatrelor pentru Copii si Tineret, cu sediul la Paris, iar in 2001, al Clubului Diplomatiei Culturale. A fost numit, de asemenea, membru al Uniunii Scriitorilor din Romania. A primit distinctia de Artist Emerit in 1954, premiul UNITER pentru intreaga cariera in 2001 si premiul national UNITER pentru intreaga cariera dedicata tanarului public (2002). Ion Lucian a fost numit, totodata, Societar de Onoare al Teatrului National „I.L. Caragiale” din Bucuresti, cumul cu Excelsior (din 2002).

A primit titlul de Ofiter al Ordinului National al Legiunii de Onoare (Franta, 2004), o incununare a activitatii sale remarcabile desfasurata in spatiul francofon. A fost distins cu Ordinul Muncii Clasa I si II, Ordinul Meritul Cultural Clasa I, Ordinul National Serviciul Credincios in Grad de Cavaler. De asemenea, la editia 2007 a Festivalului Comediei Romanesti, i-a fost acordat premiul de excelenta. Pe 4 mai 2011, a fost inaugurat in prezenta directorului Ion Lucian, noul sediu al Teatrului Excelsior din Bucuresti, una dintre sali purtand chiar numele marelui actor, care a luptat pentru deschiderea acestei institutii de cultura.

Emil Hossu s-a nascut pe 24 noiembrie 1941, la Ocna Sibiului, dar declara presei „Sunt maramuresean dupa mama, salajean dupa tata, dar stau in Bucuresti de foarte multa vreme”.

Intrucat tatal sau era diplomat, pe 23 august 1945, toata familia sa a fost deportata intr-un lagar in Germania, unde a ramas timp de an si trei luni. Dupa ce au scapat din lagar, parintii s-au intors in Romania. Casa, o fabrica de ata si masina le fusesera confiscate. In 1948, pentru ca fusese diplomat in perioada lui Ion Antonescu, tatal lui Emil Hossu a fost trimis la munca fortata la Canalul Dunare-Marea Neagra, de unde a revenit dupa 6 luni. La numai 17 ani, Emil Hossu si-a pierdut tatal, bolnav de cancer.Pentru ca nu avea „origine sanatoasa”, Emil Hossu a reusit sa intre la Academia de Teatru si Film abia din a treia incercare.

Emil Hossu este cunoscut in special datorita carierei sale cinematografice, insa primele sale roluri retribuite au fost la teatrul radiofonic. De asemenea, el a fost actor al Teatrului Nottara din Bucuresti. Printre filmele in care a jucat Emil Hossu se numara: „Triunghiul Mortii (1999), „Une mère comme on n’en fait plus” (1997), „Punctul zero” (1996), „Straniul paradis” (1995), „Cel mai iubit dintre pamanteni” (1993), „Liceenii in alerta” (1993), „Oglinda” (1993), „Balanta” (1992), „Harababura” (1990), „Un Studio in cautarea unei vedete” (1988), „Sa-ti vorbesc despre mine” (1987), „Cale libera” (1986), „Totul se plateste” (1986), „Noi, cei din linia intai” (1985), „Secretul lui Nemesis” (1985), „Vara sentimentala” (1985), „Eroii n-au varsta” (1984), „Secretul lui Bachus” (1984), „Sosesc pasarile calatoare” (1984), „Convoiul” (1981), „Buna seara, Irina” (1980), „Iarna bobocilor” (1977), „Regasirea” (1977), „Toamna bobocilor” (1975), „Aventurile lui Babusca” (1973), „Simpaticul domn R” (1969) etc.

El a fost cunoscut si pentru rolurile din spectacole de teatru, printre care se numara: „Aniversarea”, „Blocati in dormitor”, „Capul de Ratoi”, „Clipe de viata”, „De trei ori dragoste”, „Doamna nevazuta”, „Doi pe o banca”, „In piata Vladimir”, „Miciuna din mine”, „Nu vorbiti cu actorii”, „O familie traznita”, „Omul cu martoaga”, „Omul hazardului”, „Special sange”. De asemenea, Emil Hossu a jucat in numeroase spectacole de teatru radiofonic.