Autorităţile de la Bucuresti menţin anul 2015 ca obiectiv pentru adoptarea monedei unice. Pentru a-l atinge, România trebuie să îndeplinească o serie de criterii de convergenţă.

Setul criteriilor de convergenţă nominală vizează deficit şi datorie publică scăzute, ratele dobânzilor pe termen lung la un anumit nivel, stabilitatea cursului de schimb şi a preţurilor. Datele Institutului Naţional de Statistică arata insa ca tara noastra se indeparteaza de indeplinirea acestor criterii, rata anuală a inflaţiei atingand maximul din acest an, de 5,33%, după ce în septembrie preţurile au crescut cu 1,18%.

Criteriile de convergenţă cer ca rata medie a inflaţiei, monitorizată pe o perioadă de un an înainte de efectuarea verificării, să nu depăşească cu peste 1,5% rata inflaţiei din cele trei state membre UE cu cea mai mare stabilitate a preţurilor. Pentru comparaţie- în raportul de convergenţă al Băncii Centrale Europene din luna mai, pentru perioada de referinţă de 12 luni cuprinsă între aprilie 2011 şi martie 2012, valoarea de referinţă utilizată pentru criteriul stabilităţii preţurilor a fost de 3,1%.

“Inflaţia în creştere accentuată este un argument în plus care arată că aderarea României la moneda euro se va putea realiza într-un orizont îndepărtat. Presupunând totuşi că România ar ajunge cumva să îndeplinească la timp toate criteriile de convergenţă nominală (ceea ce nu este deloc uşor), anul 2015 rămâne încă într-o perspectivă de risc din punct de vedere al convergenţei reale şi deci al dezechilibrelor care ar putea să apară. În plus, criza din Zona Euro este departe de a fi rezolvată şi nu avem un orizont de timp în acest sens, astfel încât a avea o politică monetară proprie pare să rămână un avantaj în următorii ani”, a arătat Victor Safta, director general Noble Securities- sucursala România, membru al grupului financiar european Getin Noble Bank Groups of Companies & Getin Holding.

Convergenţa reală cu Zona Euro se referă la structura economiei, PIB-ul pe locuitor, gradul de deschidere a economiei, costul forţei de muncă, gradul de intermediere financiară etc.

“Sigur că România a făcut anumite progrese în ceea ce priveşte convergenţa reală, dar problemele majore rămân în sfera alinierii structurale: economia nu are încă perspectiva de a fi capabilă să funcţioneze eficient fără sprijinul unei politici monetare independente la nivel naţional, în condiţiile unor şocuri care ar putea să apară. O aderare prematură poate fi catastrofală, iar realitatea din Zona Euro confirmă acest principiu. În plus, aderarea la moneda euro a devenit în mod clar un act cu două capete de decizie- nu mai trebuie doar <<să fii primit>>, ci <<să vrei să intri>>”, a precizat Victor Safta.

Aderarea Lituaniei şi Letoniei la moneda unică în 2014 este “în cărţi” oficial, dar este încă posibil ca momentul să fie amânat din cauza crizei din Zona Euro; dintre ţările din regiune încă neincluse în Zona Euro, Ungaria <<priveşte>> către anul 2018, Cehia către 2020, iar Bulgaria şi Polonia au amânat datele de aderare pe termen nelimitat.

„România trebuie să ajungă la standarde care i-ar permite să evolueze fără probleme după aderarea la Euro; momentul aderării trebuie privit însă în sensul exercitării unei opţiuni: România trebuie să îndeplinească toate condiţiile şi să fie în postura în care poate spune <<dacă vreau (să ader), pot>>, judecând în funcţie de situaţia din Zona Euro la momentul respectiv”, a arătat Victor Safta.