O analiza realizata de zf.ro arata ca Romania este condusa astazi de baroni locali care in ultimii 20 de ani au adus la sapa de lemn unele dintre cele mai sarace judete din tara. În Bucureşti, unu din doi locuitori are un loc de muncă. Conform ultimelor date ale  Institutului Naţional de Statistică, în Bucureşti sunt 936.800 an­gajaţi (50,8%), la o populaţie de 2 mi­lioane de locuitori.

Pe locul doi în clasamentul zonelor cu cea mai mare rată de angajare se află judeţul Timiş, cu 237.862 de angajaţi, adică 34% din locuitorii zonei.

Urmează Clujul, cu 229.837 de an­gajaţi, adică 33% din locuitorii ju­de­ţului, Sibiu cu 32% – 128.940 de an­ga­jaţi, Braşov cu 31,9% – 175.583 de an­ga­jaţi, Arad cu 132.715 angajaţi – 31,3%.

Media naţională de angajare este de 24%, adică 4,7 milioane de români merg în fiecare zi la muncă.

La polul opus, Giurgiu este ultimul judeţ din România din punctul de vedere al angajărilor – versus numărul de locuitori: 34.442 de angajaţi. Doar unu din opt locuitori din judeţul Giurgiu este angajat.

Deasupra judeţului Giurgiu se află judeţele Botoşani (13,8%), Vaslui (14,1%), Călăraşi (15,3%), Dâmboviţa (15,4%), Teleorman (15,4%), Suceava (16,4%) sau Olt (16,4%).

Din punctul de vedere al businessului, cifra de afaceri a com­paniilor (rezultatele pe 2015), Bucu­reş­tiul se află pe primul loc, cu 420 de miliarde de lei, urmat de Ilfov – 74 de miliarde de lei, Timiş – 51,8 miliarde de lei, Cluj – 43,6 miliarde de lei, Constanţa – 43 de miliarde de lei.

La polul opus se află Mehedinţi cu 2,6 miliarde de lei, Giurgiu – 5,1 mi­liarde de lei, Covasna – 5,3 miliarde de lei, Vaslui – 5,4 miliarde de lei, Teleorman – 5,5 miliarde de lei, Caraş-Severin – 5,6 miliarde de lei.

Din punctul de vedere al valorii adăugate în economie (VAB), din care se formează PIB, Bucureştiul aduce 172 de miliarde de lei, Constanţa – 34 de miliarde de lei, Timiş – 33 de miliarde de lei, Cluj – 32 de miliarde de lei, Prahova – 28 de miliarde de lei.

La polul opus, pe ultimul loc din punctul de vedere al valorii adăugate brute se află Mehedinţi cu 5 miliarde de lei, Giurgiu – cu 5,1 miliarde de lei, Covasna – cu 5,3 miliarde de lei, Tulcea – cu 5,7 miliarde de lei, Sălaj – cu 5,8 mi­liarde de lei.

Aceste date sunt din suplimentul Ca­pitalul Privat Românesc, ediţia a II-a, realizat de ZF cu sprijinul Patro­na­tu­lui Investitorilor Autohtoni – PIAROM.

Cifrele de mai sus sunt seci, reci, nu interesează pe nimeni., chiar dacă exprimă realitatea cruntă din economia românească.

Niciunul dintre cei care au puterea pe mână sau care au avut-o nu jonglează cu aceste date, nu interesează, nu poate să susţină o conversaţie pe seama lor, chiar dacă din aceste afaceri şi din PIB (valoarea adăugată brută) trăieşte.

Când cei de la Palatul Victoria sau din Parlament împart banii, împart din cifrele de mai sus: că sunt bani pentru majorările salariale, că sunt bani pentru taxe şi impozite, că sunt bani pentru ajutoarele sociale, educaţie, sănătate etc., toţi se raportează la PIB.

Dar niciunul nu ştie cum şi cine face PIB în România.

Spre exemplu, de mai bine de 20 de ani, judeţul Giurgiu este controlat de Nicolae Bădălău, senator PSD şi mai mult decât atât, preşedintele executiv al PSD, principalul partid de guvernământ.

Nicolae Bădălău este ţarul judeţului Giurgiu, o zonă unde PSD a obţinut 70% din voturi.

Giurgiu este ultimul/penultimul judeţ din România din punct de vedere al contribuţiei la PIB sau la cifra de afaceri din economia românească.

Giurgiu este judeţul cu cea mai scăzută rată de angajare din România: doar unu din opt locuitori se duce la muncă.

Ironic, Nicolae Bădălău (pe care nu-l cunosc personal) este la masa politicii din România, deşi judeţul pe care îl controlează nu de un an, ci de 20 de ani, este un dezastru economic, fără investiţii, fără locuri de muncă şi fără preocuparea de a face ceva din punct de vedere al afacerilor.

În ultimii patru ani (2012-2016), Giurgiu a înregistrat cea mai proastă evoluţie economică din România, raportând chiar o scădere a PIB de 3%.

În această perioadă, creşterea nominală a PIB-ului la nivelul României a fost de 29% (ajungând la finalul lui 2016 la 758 de miliarde de lei, adică 169 de miliarde de euro).

O altă ironie este că în Guvernul Dragnea/Grindeanu, Giurgiu a dat doi miniştri din parlamentarii aleşi: Răzvan Cuc la Transporturi şi Toma Petcu la Energie (din partea ALDE).

Noroc că Sorin Grindeanu este din Timiş, judeţ aflat pe podium din punct de vedere al businessului şi a valorii adăugate pe care o produce.

Când au fost protestele din Piaţa Victoriei, senatorul Nicolae Bădălău, preşedintele executiv al PSD, a fost printre cei mai vocali împotriva celor din stradă, împotriva corporatiştilor, împotriva multinaţionalelor, alături de Paul Stănescu de la Olt (un alt judeţ care are o contribuţie ìimportantăî la PIB, de 9 miliarde de lei şi cu o rată de angajare de 16,4% – 67.538 de angajaţi).

Pentru cei care nu ştiu, şi Paul Stănescu, vechi şi important membru al PSD, stă la masa puterii din România şi trasează liniiile viitorului politic şi economic al ţării.

Alături de Marian Neacşu, secretarul executiv al PSD, de la Dâmboviţa, un judeţ aflat la mijlocul clasamentului ca putere economică (cifră de afaceri de 10,6  miliarde de lei, valoare adăugată brută în economie de 13,3 miliarde de lei, rată de angajare de 15,4%), Bădălău şi Stănescu  sunt în spatele lui Dragnea, ajutându-l să guverneze.

În Giurgiu, multinaţionalele nu şi-au găsit loc, iar acest lucru se vede, pentru că nici capitalul românesc nu a crescut.

În 20 de ani de când are pe mână puterea politică, Nicolae Bădălău nu a reuşit să ridice şi din punct de vedere economic judeţul de care este responsabil, ci dimpotrivă, l-a dus din rău în mai rău.

Nu ştiu cât profit scot multinaţionalele din România, o temă favorită a senatorului PSD, dar sunt multe judeţe unde multinaţionalele au făcut investiţii, locuitorii au salarii mai mari, rata de angajare este mai ridicată, iar contribuţia la PIB, din care se plăteşte educaţia, sănătatea, apărarea etc., este mai mare.