Armata Romana apara bugetul Portugaliei. CE aproba

Armata Romana apara bugetul Portugaliei. CE aproba

Mai tineti minte cum urmaream cu sufletul la gura, prin 97, intalnirile NATO la nivel inalt pentru a afla cand vom fi primiti in organizatie? Se faceau caravane mediatice pe la Bruxelles, emisiuni peste emisiuni iar politicienii, impreuna cu cei 15.000 de specialisti, se intreceau in declaratii… Degeaba, nimic nu s-a intamplat. A trebuit, din pacate, sa vina momentul 11 septembrie 2001 si abia dupa aceea am fost primiti in NATO. Carcotasii au spus ca NATO s-a extins „de nevoie”. Poate.

Asadar, sunt 10 ani de cand Armata Romana face parte din galeria selecta a razboinicilor planetei. Nimeni nu are curajul sa se dea la noi. Dar daca se va intampla? Daca alt stat membru NATO va fi atacat? Toti ceilalti trebuie sa-l apere. Noi cu ce? Rachete AA nu mai avem, pe cele mai bune le-am exportat, mascat, in Angola. Oricum americanii ne obligau inca din 97 sa le radem din catastife ca nu corespundeau standardelor nord atlantice. Politicienii nostri si-au zis atunci ca ne va da NATO altele, mai mari si frumoase. Gratis.

Cu avioanele … Multa lume spune ca nu avem de ce sa dam banii pe asa ceva. Pai cum ramane cu obligatiile rezultate din aderarea la NATO? Nu in ultimul rand, i se pare cuiva ca omu’, ca vietuitoare, e din ce in ce mai pasnic? Mai inofensiv? Doamne fereste! Nici un animal nu este mai „animal” ca omul. Asadar, ne trebuie avioane.

De unde le luam? De la Armata Portugaliei. Cum? Platim in avans, le luam in viitor. Adica peste 4 ani. E departe. Credeti ca daca vorbim de F16 asta inseamna ca sunt mai bune decat MIG-urile noastre? Nu. Retine insa atentia ca noi platim inainte de a obtine „serviciile”. In plus, Comisia Europeana nu are nimic de comentat vizavi de neorganizarea unei licitatii. Si asta pentru ca Portugalia se afla intr-o mare belea financiara. Sutele de milioane de euro date pe resturile aviatiei portugheze pot reprezenta contributia cetateanului roman la salvarea unui important stat membru al zonei euro.

Sa depasim momentul cu avioane. Sa-i punem „cruce de piatra” daca tot platim la ele in avans. Ajungem la tancurile Armatei Romane. Sau la transportoare. Va aduceti aminte ca la primele „Piranha” importate pe bani grei li s-a pus „veste antiglont” dedesubt pentru ca le perforau podeaua si o grenada de mana? Pe de alta parte, de cand nu ati mai vazut la paradele militare vreun tanc al armatei noastre? Zic tanc, nu ceva blindat pe roti cauciucate.

Stiati ca in Armata Romana nu mai exista „arma Geniu”, de sine statatoare? Adica militarii care construiesc, demineaza, pun mine, care fac tot felul de inginerii pe campul de lupta sunt in pragul extinctiei. Da, aceia pe care ii asteptam cu sufletul la gura cand au loc calamitati, cand oamenii de la primarii sau guvern nu au cu ce, sau nu au chef, sa vina sa va salveze. La momentul actual abia daca mai poti forma un regiment din batalioanele aruncate prin tara.

Si ca sa o nu mai lungesc, ati observat ce tunuri are artileria? Nu aveati cum. Sunt arme din al doilea razboi mondial si imediat dupa. Ma refer la model, nu la anul fabricatiei. Pe de alta parte, nici nu mai conteaza. Insa nu-mi vine sa cred ca militarii, si cei care-i conduc, s-au resemnat cu gandul ca vor fi de-a pururi sub bocancul murdar al politicienilor necinstiti si incompetenti. Nu vorbim despre ceilalti.

Totusi, ieri a fost ziua Armatei Romane. Momentul in care ne aducem aminte de 1,4 milioane de militari romani cazuti la datorie din 1877 incoace. Morti pentru ca li s-a spus ca sacrificiul lor ne va aduce bunastare si liniste. Pun insa o intrebare. Una legitima zic eu. A meritat? Nu va grabiti sa raspundeti. Sa ne uitam intai la noi, sa ne facem fiecare „bilantul”, si abia apoi sa spunem una. Sau alta.

Share this post