Valeriu Gafencu (n. 24 ianuarie 1921 in localitatea Singerei, judetul Balti, in Basarabia – d. 18 februarie 1952 la inchisoarea Targu Ocna) este unul din legionarii care au murit in inchisorile regimului comunist din Romania, numit de Nicolae Steinhardt Sfantul inchisorilor. A fost fiul lui Vasile Gafencu.

A urmat scoala primara la Sangerei, iar cursurile secundare la Liceul „Ion Creanga” din Balti, intre anii 1932-1940. Absolvind liceul in vara anului 1940, la doar cateva zile dupa bacalaureat, a intervenit uraganul ocupatiei sovietice. Valeriu a reusit cu greu sa treaca Prutul, a ajuns la Iasi, lasandu-si parintii si surorile sub ocupatie, despartindu-se, nu stia ca definitiv, de tatal sau care, in toamna, a fost ridicat si dus in Siberia, unde si-a sfarsit viata.

In anul 1941 era student in anul al II-lea la Facultatea de Drept si Filosofie din Iasi si totodata conducator al unui grup al organizatiei fasciste, legionare Fratiilor de Cruce. A participat la rebeliunea legionara, fiind arestat de regimul Antonescu. Eliberat la scurta vreme, el a fost rearestat de autoritatile antonesciene din cauza participarii sale active la mentinerea miscarii legionare in ilegalitate. Profesorul de drept civil Constantin Angelescu l-a aparat la proces, declarand ca acesta este „unul dintre cei mai buni studenti pe care i-am avut de-a lungul intregii mele cariere didactice”. Aceasta incercare s-a dovedit insa a fi inutila, dictatura antonesciana nevazand cu ochi buni activismul legionar al tanarului Gafencu, care milita activ pentru mentinerea in viata a miscarii legionare.