Giovanni Boccaccio (n. 1313 — d. 21 decembrie 1375, Certaldo/Florenta) a fost un poet si umanist italian. Cu povestirile sale reunite in Il Decamerone („Decameronul”, 1470) a influentat nu numai dezvoltarea literaturii italiene, dar a si creat modelul genului de nuvela, reluat in creatia multor scriitori europeni.

Boccaccio se naste in anul 1313 (iunie sau iulie), probabil in Certaldo/Toscana, posibil insa si in Florenta, ca fiu natural al negustorului Florentin Boccaccio di Chellino si al unei femei de origine modesta, al carei nume nu se cunoaste. Dupa primii ani de scoala la Florenta, este trimis de tatal sau in 1327 la Napoli sa faca practica in comert, activitate la care renunta pentru a studia Dreptul canonic si limbile clasice. In acei ani Boccaccio studiaza in special clasicii latini, precum si literatura de curte franceza si italiana, si scrie primele sale opere: Filocolo (1336-1338), Filostrato (1335), Teseida (1339-1341), Caccia di Diana (1334-1338). Boccaccio era primit la curtea regelui Robert d’Anjou, regele orasului Napoli, unde o cunoaste pe Maria de Conti d’Anjou, fiica nelegitima a regelui, cu care are relatii amoroase si care apare ca Fiammetta in multe din creatiile sale literare.