Confucius (sau Kong Fu Zi, n. 550 i.Hr.; d. 470 i.Hr.) a fost un filozof chinez, nascut in regiunea Lu, filozof care a influentat decisiv gandirea asiatica.

Cele mai vechi date biografice, inserate in opera istoricului Sima Qian, sunt deja impregnate de legenda. Descendent al unei familii princiare din satul Song, Confucius a ocupat inalte functii oficiale la curtea suveranilor Lu (actuala provincie Shandong), petrece calatorind cei 13 ani ai unui exil inceput in 496 i.Hr., revine apoi in Lu, unde isi incheie viata.

Dobandind o mare faima ca invatat si dascal, Confucius organizeaza o scoala la care s-au adunat, potrivit traditiei, 3000 de elevi. Discursurile, reflectiile, aforismele culese de discipolii sai au fost grupate in 20 de sectiuni ale lucrarii „Cugetari” (Lunyu); aceasta este singura dintre cele 5 opere clasice ale confucianismului la care Confucius a colaborat personal. Confucius este prima personalitate a culturii chineze care a pus bazele unei conceptii filozofice sistemice. Gandirea sa este mai mult o doctrina etico-politica decat un sistem filozofic propriu-zis, interesul practic depaseste in preocuparile sale determinarea teoretica. Natura ar fi patrunsa de o esenta divino-cereasca – din care s-ar desprinde natura umana si ea, in ultima analiza, tot „cereasca”. Problema de la care a plecat Confucius a fost modalitatea de guvernare care sa asigure ordinea in stat si societate. Buna intelegere intre oameni si ordinea in societate se obtin numai prin desavirsirea interioara a individului si prin supunerea lui structurilor statale si culturale existente. Realizarea acestui ideal al desavarsirii se face prin perfecta cunoastere a trecutului istoric, prin respectarea riturilor, obiceiurilor si traditiilor ancestrale, prin subordonarea fata de suveran si institutiile statului. Virtutile admirate de Confucius raman pietatea filiala, respectul fata de frate, loialitatea, intelepciunea, iubirea si curajul – calitati proprii modelului de viata al aristocratiei. Virtutea cardinala ramane in ren (omenia, principiul iubirii umane). El a lasat fara raspuns intrebarea daca omul este bun sau nu din cauza naturii. Din invatatura sa s-au desprins diferite linii de gandire si scoli, fie filozofice, fie religioase, dar si confucianismul, care a devenit ideologia oficiala a monarhiei chineze in timpul celor doua dinastii Han (206 i.Hr. – 220 d.Hr.) raspandindu-se in antichitate si in ev. mediu in Coreea, Peninsula Indochina, Japonia.