Honoré de Balzac (n. 20 mai 1799, Tours, Franta – d. 18 august 1850, Paris, Franta) a fost un romancier, critic literar, eseist, jurnalist si scriitor francez.

El este considerat unul dintre cei mai mari scriitori francezi in domeniul romanului realist, romanului psihologic si a romanului fantastic.

Apreciat de critica literara, Gérard Gengembre, G. Vannier, cat si de filozofi sau eseisti ca Alain, Albert Béguin el a fost caracterizat drept un autor vizionar de catre Albert Béguin.

In cultura romana a avut doi admiratori de valoare, G.Calinescu, cel care milita pentru balzacianism in articolele sale teoretice exemplificand tehnica acestuia in romanul Enigma Otiliei, si de Mircea Eliade, care, in tinerete si-a dorit sa scrie o monografie consacrata operei lui Balzac. Pornind de la motivul androginului, care constituie de fapt nucleul nuvelei de ample dimensiuni Séraphita, Mircea Eliade a dezvoltat teoria sa din eseul Mitul reintegrarii.

Datorita complexitatii operei sale, Balzac a fost greu de incadrat, atat de critica literara din acea perioada, cat si de cea de astazi, ca apartinand unei categori deja existente, aparte.

El a creat un adevarat monument, „Comedia umana” (in franceza Comédie humaine), ciclu in a carui componenta intra 95 de lucrari terminate (nuvele, romane si eseuri) si 48 lucrari neterminate. Ideea continuitatii dintr-o lucrare in alta, a uninii, a aparut pentru prima data in 1830, odata cu gruparea romanelor Sarrasine, Gobseck, sub titlul Scènes de la vie privée.