Dupa ce a studiat fizica nucleara 10 ani la Stanford si Harvard, in SUA, un brailean s-a intors definitiv in Romania: Credeam ca-mi va fi usor, dar m-am lovit de realitate!

Dupa ce a studiat fizica nucleara 10 ani la Stanford si Harvard, in SUA, un brailean s-a intors definitiv in Romania: Credeam ca-mi va fi usor, dar m-am lovit de realitate!

Povestea braileanului Popa Stoica Cristinel a aparut pe blogul Elenei Ciric si ilustreaza foarte bine cat de dificil este pentru romanii de mare valoare sa isi gaseasca un loc un propria lor tara. Dupa ce a studiat la cele mai prestigioase universitati din lume, braileanului i-a fost foarte greu sa lupte cu birocratia romaneasca pentru a se putea intoarce.

Redam mai jos povestea incredibila:

”Despre Popa Stoica Cristinel am mai scris pe acest blog, poate vă amintiți. Este colegul meu din clasa I, care ulterior a studiat la Stanford, la Harvard și la University of Texas. În Texas a fost şi asistent universitar. Iar anul trecut s-a întors definitiv în România, după aproape un deceniu petrecut pe continentul american.

Poate ar fi bine să știți că a primit burse de la Uniunea Europeană şi de la americani pentru participarea la programe într-un număr total de 22 de ţări, pe 5 continente: Europa: România, Bulgaria, Germania, Portugalia, Olanda, Belgia, Polonia, Moldova, Rusia, Ungaria, Ucraina, Franţa, Croaţia; Asia: Turcia, China, Japonia; America de Nord: SUA (California, Illinois, Louisiana, New York, Washington DC., Texas, Virginia, Pennsylvannia, Massachussetts, Connecticut), Mexic, Honduras; America de Sud: Chile, Columbia; Africa: Gana. În plus, a avut ocazia să cunoască personalităţi ca Bill Clinton, Angela Merkel, Felipe Calderon şi alţii.

Bursele sale academice, împreună cu bursele anterioare, se ridică la un total de $500 000.

Dar el e din Brăila, am avut aceiași profesori timp de 11 ani și de multe ori ne-am implicat în aceleași activități extracurriculare. Doar că între timp el a fost votat la Harvard, de către colegii lui, ca “most likely to be a future president of his country”.

Cristi, de ce te-ai intors in Romania? Sau si mai important, de ce te-ai intors in Braila?

M-am intors deoarece, fiind primul brailean absolvent atat de Harvard cat si de Stanford si unul dintre putinii romani care au absolvit universitati de top din lume, consider ca este datoria mea morala sa ma intorc acasa pentru a da un exemplu altora. Este nevoie de o masa critica de oameni bine pregatiti pentru a schimba o generatie si o tara. Dupa 8 ani de studiu si cercetare in SUA si in multe alte tari din jurul lumii, eu am decis sa-mi folosesc pregatirea nu pentru a face bani intr-o si pentru o companie multinationala, ci pentru a pregati urmatoarea generatie a Romaniei. Mi-am dedicat o buna parte a vietii educatiei si pregatirii mele, pentru ca ulterior sa fiu de folos in mod real tarii mele.

Imi doresc si sper ca si altii sa faca la fel. Adevaratii lideri sunt cei care creeaza si lasa alti lideri in urma lor. Am 28 de ani, vreau sa imi dedic urmatorii 50 imbunatatirii Romaniei in orice fel voi putea. Multi m-au intrebat daca dupa ce am trait si calatorit in atatea tari nu ma voi plictisi in Romania – le-am spus ca nu. Fie ca e vorba de protectia mediului, de reunificarea Romaniei, de combaterea coruptiei sau de educarea populatiei si de imbunatatirea mediului de afaceri, sunt atatea lucruri de facut in tara noastra ca nu imi fac griji, voi avea ocupatie pentru urmatoarea jumatate de secol.

Pentru multi braileni sa te intorci in Braila inseamna un esec, din pacate. “Macar in Bucuresti sa ramai” le spun multi parinti copiilor. Dar eu asta mi-am dorit toata viata, sa ma pregatesc la cele mai bune scoli din lume si sa ma intorc in orasul meu natal, oricat de ciudat poate parea asta pentru majoritatea lumii.

Ce ai facut de la intoarcerea in tara? Ce planuri de viitor ai? 

De la intoarcerea in tara m-am axat pe reactivarea ONG-ului din liceu, Asociatia Euroteens, si pe constructia unui nou sediu. Vreau sa folosesc organizatia pentru a incuraja tinerii din zona Braila-Galati sa se implice in proiecte comunitare si in alte activitati extracurriculare. Folosindu-se de acestea, ei pot ulterior aplica sa studieze la universitati din Europa de Vest si SUA cu burse, exact asa cum am facut eu.

In paralel cu activitatea din sectorul ONG, imi fac doctoratul la Universitatea “Dunarea de Jos” Galati, unde si predau seminarii pentru studenti. Sa inveti copiii este o slujba cu onoare oriunde o faci, dar am decis ca decat sa invat in continuare copiii americanilor mai bine sa educ generatia tanara din tara mea. A fost greu sa ma despart de studentii americani, mereu am primit evaluari foarte bune din partea lor si era mult mai usor sa lucrez cu ei, dar consider studentii romani ca fiind un diamant neslefuit. Tinerii romani au foarte mult potential, dar li s-a permis sa scada nivelul academic in mod complet nejustificat. Aici nu sunt de vina doar profesorii, ci si parintii impreuna cu societatea in general. Facultatea nu se mai ia in serios asa cum ar trebui.

Share this post