13.2 C
București
vineri, martie 29, 2024
AcasăStirea zileiBrailaDupa ce a studiat fizica nucleara 10 ani la Stanford si Harvard,...

Dupa ce a studiat fizica nucleara 10 ani la Stanford si Harvard, in SUA, un brailean s-a intors definitiv in Romania: Credeam ca-mi va fi usor, dar m-am lovit de realitate!

in:

Stiri pe acelasi subiect

Ce facilitati ai primit din partea statului roman la intoarcerea ta in tara?

De facilitati nici nu este cazul, doar de obstacole, din pacate. Inca de la venirea in tara, am avut probleme cu echivalatul diplomelor… odiseea perpetua a romanilor care studiaza in afara tarii si se intorc acasa. Procesul de echivalare este unul extrem de greoi, ce implica tot felul de hartii inutile. Cel mai trist a fost insa ca diplomele nu mi-au fost recunoscute complet. De exemplu, diploma de facultate de la Stanford nu mi-a fost recunoscuta si cu onoruri asa cum o aveam. Cea de master de la Harvard mi-a fost recunoscuta ca fiind pe stiinte politice, desi era pe politici publice, un domeniu ce implica nu doar stiinte politice ci si economie, statistica, econometrie si administratie publica.

In al doilea rand, anul trecut a intrat in vigoare o lege care nu-ti permite sa mai predai in sistemul romanesc de invatamant superior daca nu ai doctorat. Desi asta poate parea o lege buna, in fapt ea ii protejeaza pe multii oameni din sistem care predau cu doctorate plagiate. In majoritatea tarilor din lume, inclusiv in cele dezvoltate, nu ai nevoie de doctorat ca sa predai la universitate. Poti fi fara probleme, profesor consultant, profesor adjunct sau sa ai alta functie care sa-ti permita sa predai. In unele tari din Europa de Vest poti fi inclusiv sef de departament fara doctorat. Important la ei este cat de bine predai si cat de bine faci cercetare, mai putin cu cate diplome poti sa te lauzi. Singurele functii pe care nu le poti ocupa fara doctorat sunt anumite functii de conducere din cadrul universitatii, gen decan sau rector. In Romania in schimb, dupa noua lege, nu numai ca nu poti preda ca profesor de nici un fel, dar nici macar nu mai poti fi asistent universitar. Este foarte probabil sa fim tara cu cea mai restrictiva lege din acest punct de vedere. Eu unul in toate tarile unde am intrat in contact cu domeniul universitar (in America, in Europa, in Asia etc.), nu am mai vazut nicaieri sa se ceara doctorat inclusiv pentru functia de asistent universitar. Este si ridicol faptul ca eu, cetatean strain, am fost timp de doi ani asistent universitar in SUA la cea mai buna universitate din Texas, care se afla in primele 40 de universitati din lume, dar nu pot sa ocup aceeasi functie in tara mea, in conditiile in care noi oricum nu avem nicio universitate in primele 500 din lume. Dar asa este la noi, ca sa fie protejati profesorii din sistem cu doctorate plagiate. Un exemplu clar de forma fara fond. Adica tu lasi in sistem zeci, poate chiar sute de oameni care nu au ce cauta acolo si in acelasi timp ii protejezi prin restrictionarea masiva a celor noi care vin din afara cu diplome pe bune si ar putea intra in sistem.

O perioada am trait cu impresia ca daca as fi terminat si doctoratul in SUA ar fi fost mai usor la intoarcerea in Romania. Ulterior m-am trezit la realitate. In cazul echivalarii diplomei de doctorat, procesul este inclusiv mai greoi decat cel pentru licenta si master, prin care am trecut. Trebuie sa formezi un comitet de profesori romani in fata carora sa prezinti din nou lucrarea ta de doctorat. Problema e ca ei trebuie sa fie exact pe domeniul in care ti-ai facut tu doctoratul, adica sunt foarte greu, poate chiar imposibil de gasit in Romania. De curand am aflat despre cazul unui roman care a terminat un doctorat la Cambridge in UK si incearca de doi ani sa obtina echivalarea in Romania pentru a putea preda in tara sa… Au existat si multi altii care au vrut sa vina cu doctorate sau cu studii medicale facute in SUA la institutii de prestigiu, iar statul roman nu le-a recunoscut nicio diploma.

Sistemul birocratic din Romania nu face decat sa-ti provoace sentimente de frustrare, anxietate si dezamagire. O alta mica mare problema a fost rezolvarea statului juridic al prietenei mele, ea fiind din America Latina, din Honduras. Ea a venit in iulie 2015 in Romania decisa sa-si continue studiile la noi in tara si sa ne construim impreuna un viitor. I-a fost echivalat bacalaureatul la Bucuresti si a fost acceptata pentru anul pregatitor de limba romana la Universitatea Dunarea de Jos Galati, unde predau eu si fac doctoratul. Dupa asta urma partea “usoara”, obtinerea unui permis de sedere de la politia Braila, Biroul de Imigrari. Noi am inceput procesul de aplicatie pentru acest permis cat de devreme posibil, aveam toate documentele in regula si am scos de asemenea la cererea domnilor politisti alte documente despre care am aflat ulterior ca de fapt nici nu era nevoie. In plus, am sunat de mai multe ori dupa depunerea actelor pentru a verifica procesarea lor, iar domnii politisti ne spuneau mereu ca “se lucreaza” si ca totul este OK.

Din pacate domnii politisti, inclusiv dintre sefii dumnealor, ne dadusera informatii complet eronate. Intr-un final, ne-au spus dupa o luna ca sunasera la Bucuresti si ca de fapt trebuia sa mergem intai la o Ambasada a Romaniei si sa depunem dosarul acolo, actele venind ulterior la dumnealor. De asemenea, prietena mea a fost informata ca deoarece i se termina timpul de viza turistica, trebuia sa iasa urgent din tara, altfel domnii politisti urmau sa o aresteze, sa o deporteze si sa ii puna si interdictie de reintoarcere in Romania. Astfel, am fost nevoiti sa cumparam de urgenta un bilet de avion ce a costat o mica avere (salariul pe jumatate de an intr-o tara precum Honduras sau Romania). Evident, s-au pierdut si acte, bani, timp si stres, asociate cu tot procesul de admitere la universitate, ea pierzand de asemenea si anul universitar, atat in tara sa, cat si in Romania. Tin sa mentionez ca din start domnii politisti ne informasera si ca nu ne lasa nici sa ne casatorim, deoarece nu petrecuseram destul timp impreuna in Romania.

Asadar, nimeni nu a putut intelege de ce le-a luat domnilor politisti atata timp ca sa dea un simplu telefon la Bucuresti pentru a afla exact regulile procesului de obtinere a permisului de sedere, in conditiile in care dumnealor oricum trebuiau sa stie aceste proceduri, pentru ca asta este responsabilitatea pe care o au. In plus, multi s-au revoltat cu privire la faptul ca domnii politisti ne mintisera in mod constant ca “se lucreaza” la dosarul prietenei mele, cand de fapt dumnealor nu faceau nimic si lasasera actele sa zaca intr-un sertar. Astfel, presa din judetul Braila s-a mobilizat, domnii jurnalistii au inceput sa dea telefoane si sa scrie articole, dar totul era mult prea tarziu. Prietena mea a trebuit sa paraseasca Romania de urgenta si a ramas traumatizata de intreaga experienta.

Din pacate, in aceste conditii, putini tineri educati in afara tarii se vor intoarce in Romania. Una e sa nu oferi facilitati pentru intoarcerea lor, alta e sa ii pui sa intampine tot felul de obstacole stupide.

Eu de exemplu, stiam foarte bine ca nu voi putea castiga mult din punct de vedere financiar, dar nu as fi crezut ca voi veni de la un venit de mii de dolari pe luna cat aveam in Texas la nici $200 pe luna. Stiam ce salarii exista in sistemul romanesc de invatamant superior si ma asteptam sa castig macar un $600 pe luna la inceput… sau macar $400 cat are un asistent universitar, tinand cont de faptul ca sunt multi in sistem cu salarii de mii de dolari, dar carora nimeni nu le-a verificat tezele de doctorat, disertatiile de master, licentele sau publicatiile sa vada daca sunt plagiate.

Cu noua lege, noi, studentii doctoranzi, facem munca unui asistent universitar, dar avem o bursa de 793 de lei pe luna. In plus, conform reglementarilor, nu ne putem angaja in alta parte pe parcursul bursei, adica timp de trei ani. Partea cea mai tragi-comica este faptul ca de cand m-am intors in Romania au fost multe universitati care trageau de mine sa predau pentru ele, insa legea nu le-a permis sa ma angajeze. Nici nu mai trebuie mentionat faptul ca daca nu veneam din America cu bani pusi deoparte, deja eram muritor de foame. Acum incerc sa investesc in cel mai bun mod posibil banii stransi, astfel incat sa am un venit pasiv pana cand voi putea castiga mai mult. In paralel, ma duc ca lector la diverse evenimente unde prezint experienta mea si procesul de admitere la universitati de talie mondiala. Raman pe baricade insa, nu ma las batut de statul roman asa cu una, cu doua.

Ultimele stiri