Vincent Willem Van, n. 30 martie 1853, Groot Zundert, Olanda, d.29 iulie 1890, Auvers sur Oise, Franta) a fost un pictor olandez post-impresionist ale carui lucrari au avut o influenta profunda asupra artei secolului al XIX-lea, prin culorile lor vii si impactul emotional. A suferit de boli mintale, care la varsta de 37 ani l-au dus la sinucidere.

Van Gogh si-a petrecut copilaria la Haga, dupa care a plecat in Anglia. Acolo a vrut sa devina pastor, la fel ca tatal sau, si, din1879, a lucrat ca misionar intr-o regiune miniera din Belgia. In acest timp a inceput sa schiteze oameni din comunitatea locala si, in 1885, a pictat prima sa opera de succes, Mancatorii de cartofi. Paleta lui de atunci continea tonuri inchise. In martie1886 artistul s-a mutat la Paris si acolo i-a descoperit pe impresionistii francezi. A ajuns la Arles unde a colaborat cu pictorul Paul Gauguin. Din cauza nebuniei Van Gogh l-a atacat pe Gauguin cu briciul. Gauguin a reusit sa fuga, iar Van Gogh si-a taiat in acces urechea. S-a internat la spitalul din Saint-Rémy-de-Provence. Pentru ca nu era sigur de vindecare, Theo, fratele sau, l-a trimis la doctorul Gachet in orasul Auvers-sur-Oise. La 27 iulie Van Gogh a iesit din camera sa picteze pe camp. Acolo s-a impuscat in piept cu pistolul si a murit peste 2 zile.