Fereste-te de a da sfaturi. Problema e prea grea si raspunderea mare. Tu dai sfatul dupa natura ta. Aceasta insa rareori se potriveste cu natura celui ce te intreaba. Altfel spui tu, altfel intelege el. Sfatuind prudenta, produci slabiciune, si unde cereai tarie se aplica violenta. Un element strain s-a introdus in sufletul celuilalt, si el si-a pierdut masura. – Titu Maiorescu

Fereste-te de a da sfaturi. Problema e prea grea si raspunderea mare. Tu dai sfatul dupa natura ta. Aceasta insa rareori se potriveste cu natura celui ce te intreaba. Altfel spui tu, altfel intelege el. Sfatuind prudenta, produci slabiciune, si unde cereai tarie se aplica violenta. Un element strain s-a introdus in sufletul celuilalt, si el si-a pierdut masura. – Titu Maiorescu

Titu Liviu Maiorescu (n. 15 februarie 1840, Craiova – d. 18 iunie 1917, Bucuresti) a fost un academician, avocat, critic literar, eseist, estetician, filosof, pedagog, politician si scriitor roman, prim-ministru al Romaniei intre 1912 si 1914, ministru de interne, membru fondator al Academiei Romane, personalitate remarcabila a Romaniei sfarsitului secolului al XIX-lea si inceputului secolului XX. Maiorescu este autorul celebrei teorii sociologice a formelor fara fond, baza Junimismului politic si „piatra de fundament” pe care s-au construit operele lui Mihai Eminescu, Ion Creanga, Ion Luca Caragiale si Ioan Slavici.

titu maiorescu

Titu Maiorescu (numele sau complet era Titu Liviu Maiorescu) s-a nascut la Craiova, la 15 februarie 1840. Mama lui Titu Maiorescu, n. Maria Popazu, este sora carturarului episcop al Caransebesului, Ioan Popazu. Familia Popazu era de la Valenii de Munte si, se pare, de origine aromana. Tatal sau, Ioan Maiorescu, fiu de taran transilvanean din Bucerdea Granoasa, se numea de fapt Trifu, dar isi luase numele de Maiorescupentru a sublinia inrudirea cu Petru Maior. Teolog prin formatie (cu studii la Blaj, Pesta, Viena), Ioan Maiorescu se dovedi un liber cugetator. Profesor la Cernauti, Craiova, Iasi, Bucuresti, el ramane o figura luminoasa a epocii de formare a invatamantului romanesc modern. Ioan Maiorescu a fost inspector al scolilor din Oltenia, profesor la Scoala Centrala din Craiova. In acest timp, familia lui, constand din sotia, Maria, nascuta Popasu, si cei doi copii, Emilia siTitu, a calatorit la Bucuresti, Brasov, Sibiu si Blaj, ramanand mai mult timp la Brasov, unde viitorul critic urmeaza clasa intai a gimnaziului romanesc. Stabilit la Viena, Ioan Maiorescu scrie in ziarele austriece articole despre romani si redacteaza memorii in legatura cu problema romaneasca. Revenit in tara dupa Unire, a indeplinit functiile de presedinte al Obstestii Epitropii, de director al Comisiei Centrale a Principatelor Unite, profesor la Colegiul „Sfantul Sava”, director al Eforiei Instructiunii Publice si profesor la Scoala Superioara de Litere din Bucuresti.

Share this post