Iti spune ceva numele George Pomutz? E romanul care a cumparat Alaska de la rusi pentru SUA! Si acum are statuie in America!

Iti spune ceva numele George Pomutz? E romanul care a cumparat Alaska de la rusi pentru SUA! Si acum are statuie in America!

Povestea lui George Pomutz pare să fie decupată dintr-un scenariu clasic care prezintă visul american. El s-a născut la data de 31 mai 1818, într-o familie românească din orașul Gyula aflat în comitatul Békés (astăzi pe teritoriul Ungariei), în familia fierarului de pe moşia baronului Wenckheim, scrie portalul ioncoja.ro.

Copilul a fost botezat de către preotul ortodox Atanasie Georgievici din Gyula, cu numele de Georgie Pomutz. Actul de botez se păstrează și în microfilm de către Biserica Mormonilor dinSalt Lake City,Utah, SUA și indică, conform transcrierii din graiul local, în limba română, cu caractere chirilice:

“No. 63, 1818 mai 31, prunc.

S-au născut pruncul parte (bărbătească) Georgie în luna Mai, zioa 31 anului celui mai sus. Tatăl pruncului, Pomuț Ioann și muma Victoria, lăcuitori (ai) oraș(ului) Jula. S-au botezat și s-au ouns cu sfântul mir prin mine preotul, Atanasie Georgievici, parohialnic a sfintei bisearici, H(ram) S(fântului) I(erarh) Nicolae care se află în orașul Jula în luna și zioa cea, ce s-au pus supt anul, și s-au dat în sfântul botez pruncului numele Georgie. Nașul lui au fost Pluha Elena lăcuit(oare în) oraș(ul) Jula. Ecstract au căpătat Iunie 27, 858.”

Strămoși din zona Săcele

Familia Pomuț se pare că provine din zona Săcele, judeţul Braşov, de unde bunicul său, Constantin Pomutz, care apare în unele acte şi cu numele de Dinică Pomutz, a plecat spre vest în căutarea unui trai mai bun, din cauza nivelului economic scăzut din Transilvania de atunci. În Ungaria, familia Pomutz ajunsese la o stare materială bună

Student la Academia Militară din Viena

Aşa că, după finalizarea studiilor primare şi gimnaziale în Gyula, George Pomutz a devenit student al celebrei Academii Militare din Viena. După o scurtă perioadă în care a activat ca ofiţer activ în armata imperială austriacă, George Pomutz a plecat la perfecţionare în Franţa, laSaint-Etienne. După absolvirea studiilor universitare, a devenit procuror regal, iar mai târziu și-a deschis un birou de avocatură.

După ce a revenit în Imperiul Habsburgic, el a decis să se dedice carierei juridice. A devenit cancelist la Tabla Regală, apoi procuror, iar în final şi-a deschis un birou de avocatură.

A participat activ la revoluția maghiară din 1848

La izbucnirea Revoluției de la 1848, era în vârstă de 30 ani și sub influența mișcării de înnoiri politice și sociale care a cuprins întreaga Europă, a luptat în Revoluţia de la 1848, de partea lui Ludovic Kossuth şi împotriva lui Avram Iancu. Mulţi români din Ungaria au făcut la fel, deoarece idealurile revoluţiei maghiare erau unele democratice şi liberale, în timp ce trupele de moţi ale lui Avram Iancu erau considerate de aceşti oameni drept sprijinitoare ale reacţiunii austriece. De altfel, şi în armata lui Avram Iancu au luptat maghiari împotriva lui Kossuth. Aşa ar fi trupele de lăncieri din Bogata de Mureş, organizate de prefectul Câmpiei Transilvaniei, protopopul greco-catolic Nicolae Vlăduţiu.

Unitatea militară în care a luptat a obținut o serie de victorii în luptele din vara anului 1849, iar Pomuț a fost ridicat la rangul de căpitan în armata rebelilor maghiari. Entuziasmul lui Pomuț pentru revoluția maghiară s-a datorat în principal educării sale în școlile ungurești.

A emigrat in Statele Unite

Însă, în anul 1849, armata rebelilor maghiari a capitulat în faţa armatelor imperiale austriece şi ruseşti, aliate împotriva lui Ludovic Kossuth, iar spre sfârșitul anului 1849, pentru a scăpa de condamnarea hărăzită lui de guvernul austriac, s-a refugiat mai întâi în Italia și apoi în Germania. Fiind încă tânăr și fără obligații, a ales să emigreze în Statele Unite ale Americii.

Împreună cu un mic grup de 30 de camarazi, George Pomuț a ajuns la New York la 24 februarie 1850, unde a rămas numai câteva luni. De aici, împreună cu un alt român, bănățeanul Drahoș (Dragoș), cu câțiva revoluționari maghiari, emigranți și ei, au hotărât să se îndrepte spre Vest. Grupul de emigranți s-a stabilit în localitatea Keokuk din statulIowa, unde au primit în stăpânire un loc sălbatic. Mica lor colonie a primit numele de “New Buda” și se afla la sud de localitateaBurlington. Acest oraș era doar plănuit de către emigranți, el neexistând niciodată ca așezareurbană.

Începuse să trăiască în lux

La data de 15 martie 1855, George Pomuț a obținut cetățenia Statelor Unite ale Americii. Fiind o  fire întreprinzătoare, a cumpărat, sprijinit de către un om bogat pe care l-a cunoscut atunci, terenuri întinse de pământ. Începuse să trăiască chiar în lux și la începutul războiului de secesiune, Pomuț putea fi considerat un om bogat: era proprietarul unor întinse suprafețe de pământ, avea o fermă, realiza venituri frumoase din concesionarea unor exploatări miniere, construise o șosea pentru o mai bună circulație în Vestul încă sălbatic.

Voluntar în armata americană

În anul 1861, Pomuț explica necesitatea ca Ungaria să demonstreze un tratament mai bun față de minoritățile sale etnice, precum și nevoia de cooperare cu Principatele Unite ale Moldovei și Valahiei. Aceste idei nu au mai putut fi dezvoltate, din cauza izbucnirii Războiului de Secesiune dinAmerica, război care a divizat nordul aboliționist de sudul care dorea menținerea sclaviei.

El a cerut să se înroleze ca voluntar în Armata Uniunii (nordul aboliționist) pentru a-și susține ideile sale generoase. Este acceptat în anul 1861 ca locotenent în cadrul Regimentului 15 de Infanterie dinIowa, compus din peste 1.000 soldați și 37 ofițeri, sub comanda colonelului Reid. Pomuț a fost promovat ca locotenent major și apoi adjutant. Era apreciat în mod particular datorită calmului și curajului său. A devenit erou încă din viață prin faptele sale de arme din luptele de la Shilloh, Corinth, Vicksburg, Atlanta, Savannah.

“Incendiatorul Atlantei”

El s-a distins, printre altele, în bătălia pentru cucerirea oraşuluiAtlanta, ocupat de rebelii sudişti. Oraşul era înconjurat de mari depozite de bumbac, folosite drept avanposturi militare de către rebeli. George Pomutz a ordonat bombardarea acestor depozite. Vata de bumbac s-a aprins, iar incendiul s-a extins rapid. Cum multe dintre casele dinAtlantaerau construite din lemn, flăcările s-au extins rapid, iar o mare parte a oraşului a fost arsă. Rebelii l-au poreclit pe ofiţerul român „incendiatorul Atlantei” şi au promis să se răzbune pe el. Însă nu au mai reuşit acest lucru.

Cu privire la capacitățile militare ale lui George Pomutz în Bătălia de laAtlanta, generalul Walter O. Gresham, comandantul Brigăzii a III-a care cuprindea și regimentul lui Pomuț, a scris: “L-am întâlnit pe Pomutz; un brav și curajos ofițer care se bucura de o mare popularitate în rândul camarazilor și soldaților săi. El nu este doar un ofițer valoros, versat în toate problemele militare, ci și un om cu o cultură superioară, un gentleman manierat.”

Consul în Rusia

După încheierea războiului civil, George Pomutz a intrat în diplomaţie și s-a intors la Keokuk. Aici primește vestea numirii sale în funcția de consul al Statelor Unite la Sankt Petersburg (Rusia), numire care are loc la data de 16 februarie 1866. Motivele păstrării sale în această poziție timp de 12 ani l-au reprezentat calitățile și abilitățile sale diplomatice. El a fost foarte mult apreciat deoarece cunoștea bine nu mai puțin de 8 limbi străine.

A cumpărat Alaska

Pomutz a rezolvat un incident grav între Rusia și SUA pornind negocierile pentru cumpărarea Alaskăi. Pe atunci, aceasta era una dintre cele mai sărace gubernii ruseşti, iar administraţia ţaristă a acceptat să o vândă Statelor Unite pentru modesta sumă de 7,2 milioane de dolari. Cu această ocazie a participat și la încheierea tratatului americano-rus. Cecul cu care a fost cumpărată Alaskase poate vedea in fotografia de jos.

Succesorul președintelui Ulysses Grant, președintele Rutherford B. Hayes îl promovează pe Pomuț la rangul de consul general în anul 1874.

A murit în sărăcie din cauza unei femei

În anul 1878, mandatul diplomatic i s-a încheiat, dar George Pomutz a rămas în Rusia, unde a murit în 1882. În Statele Unite, foştii camarazi de arme nu ştiau decât că el ar fi murit într-o mare sărăcie. Iar bârfele din epocă spuneau că, de fapt, George Pomutz ar fi rămas în Rusia din cauza unei femei, care i-ar fi tocat averea, apoi l-ar fi părăsit pe fostul eroul din Războiul de Secesiune. George Pomutz a rămas însă unul dintre eroii românilor americani.

Omagieri post-mortem

În anul 1913, Congresul american a emis Decretul 775/1913, prin care a dispus ca rămășițele pământești ale lui George Pomuț să fie aduse și înmormântate în Cimitirul Național din Arlington. Din cauza începerii Primului Război Mondial, revoluției bolșevice și apoi al celui de-al doilea, planurile au fost abandonate.

În anul 1944, cetățeni americani de origine română au construit prin colectă publică, un cuirasat pe care l-au oferit guvernului federal; guvernul Statelor Unite i-a dat un nume simbolic: “General George Pomuț”. Navaamericanăs-a aflat în exploatare până în anul 1970.

La 9 iulie 1997, cu ocazia vizitei președintelui american Bill Clinton în România, acesta a evocat în discursul său personalitatea generalului american de origine română George Pomutz ca pe unul dintre cei care au făuritAmericade astăzi.

La data de 14 august 2004, a fost dezvelită o statuie a generalului Pomutz în fața Catedralei ortodoxe române cu hramul “Adormirea Maicii Domnului” din orașul Cleveland (Ohio, SUA).



Citeste pe aceeasi tema:  Stolojan facut praf de cine se astepta mai putin: Stolojan reprezinta in PE trecutul comunist al tarii!

Share this post