De ce ne lasam cuprinsi de emotii in fata unei stiri legate de prabusirea unei aeronave care ar fi trebuit sa salveze vieti? Cu ce sunt diferite astfel de accidente la noi fata de altele, similare, din lumea civilizata? De ce mor oameni care vor sa daruiasca ceva altora? Multe raspunsuri tin de natura spirituala a fiecaruia. Sunt insa cateva lucruri care au la baza un adevarat lant al crimei.

Adrian Iovan, un pilot foarte bun. A iesit la pensie dupa ce a raspuns de viata a mii de oameni aflati avioanele pilotate de el. A primit o anumita suma. O pensie nesimtita, au spus politicienii la vremea respectiva. Si i-au taiat-o cu 70%. A fost nevoit sa se reangajeze. Putea sa o faca oriunde, la ierbicidare, in Africa, Asia si chiar Europa Occidentala. A ales totusi sa mai salveze cateva vieti. Si a murit. Putem considera ca a fost ucis? Putem. Medicul rezident Aura Ion. Isi dorea o cariera frumoasa. Ar fi vrut si ea sa salveze vieti. A avut insa ghinionul sa zboare cu un junghi de avion pentru că acela bun zace intr-un hangar pentru ca-i lipseste o piesa. Putem spune ca a fost ucisa? Putem. Ceilalti oameni aflati in aparatul de zbor, oameni care-si desfasoara activitatea in conditii jignitoare, oameni care se lupta zi de zi cu mizerii venite din sistem sau de aiurea, au fost şi ei ucişi? Da, le-a fost ucis spiritul, increderea că se mai poate face ceva.

Unor astfel de oameni cine le salveaza viata?

Poate fi considerata o crima intarzierea in localizarea epavei? Da, fara discutie. Intr-o lume in care orice „inamic” poate fi detectat si saltat de autoritati in timp real, in Romania nu este posibil sa gasesti locul de unde s-a efectuat un apel. Desi companiile de telefonie au resurse, desi Romatsa a investit aproape 4 milioane de lei intr-un sistem special de urgenta, dureaza 6 ore.

Alta „za” in lantul crimei. De cate ori nu ne-am ofuscat proletar atunci cand a fost vorba ca armata sa cheltuie milioane de euro pe aeronave capabile sa gaseasca (si, dupa caz, sa distruga)  ace în carele cu fan? „La ce ne trebuie?” Ei bine, uite la ce ne trebuie. La fel cum aproape am desfiintat arma geniu dar la inundatii ne intrebam „de ce nu vin soldatii sa refaca podurile”.

Si dincolo de aceasta tragedie, ce mai trebuie sa patim ca sa incercam sa punem pe picioare un sistem corect, cinstit, unul care sa-ti ofere o sansa? Cati pensionari mai trebuie sa moara pentru ca au fost speciali in activitate dar de rahat dupa? De ce trebuie sa facem statistici de genul „raport medici morti/pacienti salvati”? Cati piloti trebuie sa moara pentru acelasi lucru? Cand vom invata ca un lucru second hand este mai scump, intr-un final, decat unul nou?

P.S. Stiati ca 99% din calea ferata a Romaniei are nevoie urgenta de reparatii? Stiati ca peste 85% din podurile si podetele din Romania stau sa cada? Stiati ca Romania este singura din UE care mai are drumuri de pamant si pietruite? Stiati ca in Romania este de 3 ori mai probabil sa mori in accident de masina decat de cancer sau inima? Stiati ca zeci de spitale la care s-a inceput constructia inainte de 1989 au fost abandonate mai tarziu? Stiati ca in spitalele din Romania se moare pentru ca pacientii sunt scapati de pe targa? Stiati ca in Romania procentul de avioane second hand din total aparate de zbor este similar cu cel din parcul auto, adica 2 din 3 sunt vechi? Ne auzim la urmatoarea catastrofa.