Miercuri, 6 aprilie, marele muzician român Gheorghe Zamfir împlineşte 75 de ani. Interpret, compozitor și muzicolog, supranumit „regele naiului”, Zamfir are o carieră absolut fabuloasă, de peste 55 de ani, care înseamnă peste 300 de lucrări compuse, trecând prin toate stilurile – folcloric, cameral, coral, vocal, instrumental și simfonic şi un repertoriu interpretativ care acoperă perioadele barocă, clasică şi contemporană. Cariera omului de muzică, care are la activ peste 190 de albume înregistrate și peste 120 de milioane de albume vândute, a fost răsplătită cu nu mai puţin de 120 de discuri de aur și platină, fiind până în prezent singurul artist european care a câștigat două discuri de aur în SUA. Este în mod cert, unul dintre artiştii care prin creativitate, o muncă imensă şi un talent nemărginit, au adus o contribuţie importantă la dezvoltarea muzicii universale. Omul Gheorghe Zamfir a avut, însă, o viaţă presărată cu multe necazuri, dar şi cu aventuri şi iubiri pasionale, care au făcut deliciul tabloidelor.

Gheorghe Zamfir s-a născut la 6 aprilie 1941, la Găeşti, jud. Dâmboviţa.

Încă din fragedă copilărie dovedeşte reale înclinații muzicale, fiind atras de acordurile lăutăreştu, o perioadă în care îşi doreşte să înveţe să cânte la acordeon şi să interpreteze la acest instrument alături de taraful lătarilor.

În anul 1955 este înscris de tatăl său la clasa specială de nai de la Școala specială nr. 1 de muzică din București (astăzi Liceul de Muzică „Dinu Lipatti”) la clasa profesorului Fănică Luca, unul dintre cei mai mari „suflători”, cum era caracterizat acesta de însuşi George Enescu.

În anul 1959, Zamfir obține Premiul I și titlul de laureat pe țară şi înregistrează primele sale melodii folclorice, alături de Orchestra de Muzică Populară a Radiodifuziunii Române.

În anul 1961, este admis la Conservatorul „Ciprian Porumbescu” din București, absolvit în anul 1966 cu diplomele de pedagogie și dirijorat pentru cor și orchestră.

Tot în anul 1966, încă înainte de absolvire, devine dirijor al ansamblului folcloric „Ciocârlia” din București, un colectiv care număra peste 300 de artiști şi cu care a înregistrat succese remarcabile în numeroasele turnee din ţară şi străinătate.

Şi tot în anul 1966, Gheorghe Zamfir înregistrează primul său disc la Electrecord, pe care se află renumitele piese „Doina de Jale” și „Doina ca de la Vișina”.

Începând cu anul 1968, Gheorghe Zamfir aduce schimbări inovatoare naiului tradițional românesc cu 20 de tuburi, înlocuindu-l cu noi variante conținând succesiv 22, 25, 28 și 30 de tuburi, pentru lărgirea tonalităţilor. Astfel apare naiul alto – cu 22 de tuburi, tenor – cu 25 de tuburi, bas – cu 28 de tuburi și naiul contrabas – cu 30 de tuburi, ultimul apărut în anul 1972, toate asamblate de Gheorghe Zamfir, din lemn de bambus, acordate după o metodă originală, cu ajutorul unei mici cantităţi de miere de albine introdusă în tuburi.

În anul 1969 pleacă prin demisie de la ansamblul „Ciocârlia”, iar în următorul an realizează turnee de succes peste hotare.