Mesajul necrutator al parintelui Savatie Bastovoi: Cati oameni trebuie sa moara pentru a apara reputatia unor caricaturi mizerabile si pornografice?

Mesajul necrutator al parintelui Savatie Bastovoi: Cati oameni trebuie sa moara pentru a apara reputatia unor caricaturi mizerabile si pornografice?

Atacul de la Charlie Hebdo a trezit reactii de solidaritate totala odata cu moartea ziaristilor, dar pe masura ce timpul se asterne peste evenimente, lucrurile devin tot mai asezate, iar parerile sunt contradictorii. Parintele Savatie Bastovoi, un cunoscut om de cultura din Republica Moldova a facut o radiografie asupra evenimentelor de la Paris, iar concluziile sale pot fi neplacute pentru multi, dar destul de adevarate. In final acesta se intreaba pe buna dreptate: Cati oameni mai trebuie sa moara pentru a apara reputatia unor caricaturi mizerabile si pornografice?

 

Iata ce scrie parintele Bastovoi in chisinaulcultural.md:

 

savatie-bastovoiCe este o caricatura? As putea raspunde la aceasta intrebare ca un copil educat de caricaturi. Nu as gresi daca as spune ca m-am nascut intr-o tara-caricatura: URSS, ca imi inveleam bucatile de piine cu unt pe care mi le luam la scoala in gazeta ”Pravda” care era plina de caricaturi, ca invatam intr-o scoala care avea un panou cu caricaturi, ca imi cumparam inghetata si limonada de la o alimentara pe peretele careia era o caricatura, ca citeam carti pionieresti ilustrate cu caricaturi, ca uneori si oamenii imi pareau caricaturi decupate din gazete.

Intr-un cuvint, eram innebunit de caricaturi. Am studiat pictura si, la rindul meu, am desenat caricaturi.

Caricatura este o inventie a modernitatii. In antichitate, cind locul fiecaruia in societate era clar si unde ponegrirea simbolurilor si a imaginii imperiale erau pedepsite cu moartea, caricatura nu isi avea locul.

Rasfoind, de-a lungul scurtei mele vieti, reviste si carti despre istoria omenirii, cu ce a avut ea rau si bun, am observat urmatorul lucru: caricaturile se inmultesc atunci cind cei care le fac nu pot ucide. Caricaturile apar inaintea unei revolutii, dispar in perioada macelului si reapar pe timp de ”pace”, dar nu ca opera a partizanilor, ci ca arma a sistemului.

Caricatura a ucis sute de milioane de oameni de la Revolutia Franceza pina azi.

In Rusia tarista niste oameni au inceput sa lipeasca pe ziduri caricaturi in care tarul, bancherul si preotul erau reprezentati intr-o cusca, iar oamenii de pe strada ii priveau rizind. Peste citiva ani tarul a fost asasinat si sute de mii de preoti lichidati sau deportati in lagare, unde majoritatea au murit in chinuri.

Totul a inceput de la caricaturi, epigrame, glume, daca vreti. Dupa ce milioane de oameni au fost ucisi si regimul socialist s-a instaurat in Rusia si tarile cucerite prin crima, a fost declarata perioada de pace, de libertate a expresiei, de justitie echitabila. A venit vremea cind oamenilor care desenasera oarecind caricaturi li s-a zis ca nu mai au voie sa impuste preoti, comercianti si pe urmasii familiilor aristocrate chiar asa, pe strada. Atunci ei s-au intors iarasi la caricaturi – aceste caricaturi au umplut Uniunea Sovietica si erau expresia celei mai sincere uri de clasa, ura care a ucis sute de milioane de oameni.

Charlie Hebdo, prin caricaturile religioase cu caracter pornografic pe care le-au raspindit, a exprimat aceeasi ura sincera fata de credintele altor oameni, care nu cred ca ei.

Aceasta ura contravine legilor Frantei si ordinii democratice, totusi ea a fost incurajata, iar acum e aclamata de spuma natiunilor europene.

Franta, ca si URSS, a avut orgoliul sa proclame libertatea cu ghilotina si baioneta. Cind riurile de singe s-au scurs in pamint si din pamint au crescut iarba si flori, regimul instaurat a declarat vreme de pace si a fagaduit sa apere libertatea, chiar si cea religioasa. Imperiile moderne nu au avut onestitatea imperiului antic roman in care religiile se intimpla sa fie interzise prin lege, cum a fost si cazul crestinismului, ci au fagaduit in chip mincinos libertatea de exprimare cu gindul ascuns de a extirpa in timp orice urma de religiozitate. In acest scop au fost folosite batalioanele de scriitori, artisti, actori, bufoni, jurnalisti, caricaturisti care umilesc, batjocuresc, murdaresc pe toti cei care cred altfel decit sistemul.

Ceea ce nu poate face statul ”democratic” cu sabia, a incredintat sa o faca celor de la Charlie Hebdo si altora ca ei, de care e plina lumea.

Asistam la un proces grotesc de reeducare la care sint supusi oamenii de diferite credinte in tot spatiul Europei. Tragedia care a avut loc in aceste zile in Franta anunta esecul reeducarii de tip Pitesti, cind preotii erau torturati fizic prin batai cumplite, iar psihic prin impunerea sa inghita fecale si sa bea urina intr-un ritual demonic care batjocorea Taina Sfintei Impartasanii. Acum, cind acest lucru nu se mai poate face in Romania, toti cei care urasc pe Hristos se bucura cind vad caricaturile murdare de la Charlie Hebdo si le venereaza ca pe niste icoane.

Din pacate, isteria a cuprins intreaga Europa. Exista marturia prin care se confirma ca cei doi frati vinovati de crima de la Charlie au fost impuscati de politie, desi nu au opus rezistenta si nu au luat ostateci. Marturia a fost facuta de Michel Catalano, omul care a petrecut o ora in firma sa cu cei doi asasini, bind cafea cu ei, desi presa a trimbitat ca managerul fusese luat ostatec.

Citi oameni mai trebuie sa moara pentru a apara reputatia unor caricaturi mizerabile si pornografice? Nici autorii acestora si nici altii nu au meritat sa sfirseasca astfel. Viata este un pret mult prea scump si care poate fi platit o singura data.

Opriti-va! Si daca nu puteti desena ceva frumos, priviti-va pur si simplu. Frumusetea chipului uman a trezit dintotdeauna admiratia. Stradania de a strimba ceea ce este frumos vine de la diavol, chiar si la cei pentru care diavolul nu exista.



Citeste pe aceeasi tema:  Chirurgul Mihai Ionac: "I-aş da afară pe toţi doctorii din spitalele de stat care iau bani de la pacienţi"

Share this post