Bhagavad Gita (in limba sanscrita: भगवद्गीता – Bhagavad Gītā, „Cantarea lui Dumnezeu” sau „Cantecul divin”) este un vechi text epic sanscrit cuprinzand 700 de versete (sau 701 dupa unele recenzii) din Mahabharata (Bhishma Parva capitolul 25 – 42).
Krishna, asa cum il numeste autorul Bhagavad Gita ca Bhagavan (cel divin) si chiar versurile insele folosesc stilul sanscrit (metrul sanscrit – chandas cu sinonime si metafore). Lucrarea este scrisa intr-o forma poetica, permitand cantatul ei traditional; de aici si titlul care se traduce „Cantecul celui divin”. Bhagavad Gita este venerata ca fiind sacra de catre marea majoritate a traditiilor hinduse si in special de asa-numitii adepti ai lui Krishna. In vorbirea curenta este citata ca „Gita”.
Textul reprezinta evocarea conversatiei dintre Domnul Krishna – marea intrupare divina, si printul Arjuna, ce are loc chiar in mijlocul campului de batalie inainte de inceperea Razboiului Kurukshetra, de o parte si de alta aflandu-se cele doua armate gata de lupta.
Raspunzand confuziei si dilemelor morale ale lui Arjuna in legatura cu o lupta in care se confruntau veri, rude si prieteni pentru a obtine conducerea Imperiului, Domnul Krishna ii explica lui Arjuna ce datorii are ca print si razboinic, explicatie ce face referire la marile doctrine spirituale hinduse: Yoga, Samkhya, Reincarnare, Eliberare (moksha), Karma yoga, JnanaYoga si altele.