Traversand spatiile si timpul, susanul a fost adeseori considerat o planta cu proprietati magice, creatoare… Ea poate sa deschida si sa-nchida lumile, sa aduca nemurirea!
Se spune ca, o data la o suta de ani, cine mananca o lingura de seminte negre de susan, muiate in roua stransa de pe petale de flori, in zorii celei mai lungi zile a anului, va castiga nemurirea… Dar cum nimeni nu a tinut exact socoteala anilor cand se implineste suta, este foarte greu sa stii in care dimineata dintr-un secol poti sa-ti castigi dreptul la vesnicie (pe pamant?).
O legenda hindusa povesteste despre semintele de susan negru pe care zeul Maha Vishnu le-a daruit consoartei sale, Maha Shri Devi, ca simbol al nemuririi. In ritualurile hinduse, proprietatile miraculoase ale semintelor de susan au trecut si asupra uleiului obtinut din ele, acesta folosindu-se la templu si in timpul rugaciunilor. Un preparat dulce, pe baza de seminte de susan, numit „Rassi ladu” (un fel de gogosele tavalite prin susan sfaramat), este oferit, conform traditiei, zeului Ganesha. Zeitatile protectoare („mani”) ale Indiei sunt si ele imbunate cu un amestec de seminte de susan negru cu orez, in vreme ce zeii din Vede sunt rasplatiti cu seminte de susan alb, de asemenea in amestec cu orez. Cele doua ofrande se numesc, in termeni populari, „tarpana”. Ramanand in acelasi spatiu hindus, ar mai fi de spus, de exemplu, ca maleficul zeu Shani (corespondentul lui Saturn in cultura europeana antica) este imblanzit cu ulei de susan. De altfel, in intreaga literatura medicala arhaica a Indiei uleiul de susan este preamarit pentru proprietatile sale vindecatoare. Medicul filosof Auvaiyaar scria ca in traditia Tamil a te imbaia cu ulei de susan (joia si sambata, barbatii – vinerea, femeile) este benefic pentru cei care traiesc in mediile umede, tropicale.
Sursa: antenasatelor.ro