Ați mai repeta o călătorie de 100000 km pe jos, încălțat în opinci? Românul Dumitru Dan ar mai fi repetat-o, nu pentru bani, nu pentru renume, ci din propria voință și interesul de a cunoaște ceva nou. O viață de profesor de geografie, născut în secolul XIX dar care prin curajosul său gest, în secolul XX a ajuns să fie înscris în Cartea Recordurilor.

Fix cu o sută de ani în urmă s-a încheiat drumul, la care au pornit 4 dar l-a finisat doar 1, o aventură cu un număr impresionant de istorii vii, trecute prin 74 de țări, pentru care a fost nevoie de aproape 500 de perechi de opinci. Cea mai incredibilă poveste pe care este obligat să o cunoască fiecare român.

Dumitru Dan, însă, este aproape necunoscut în Romania. Deşi a promovat ţara în lumea întreagă, tot ce a mai rămas de la cutezătorul român sunt câteva obiecte personale. Muzeul Judeţean din Buzău, Muzeul Sportului din Bucureşti şi Complexul Muzeal Iulian Antonescu din Bacău păstrează şi astăzi amintirile celui care în anul 1910 a străbătut lumea încălţat cu opinci, scrie digi24.ro.

Dumitru Dan şi Paul Pîrvu au studiat Geografia la Sorbona, iar Gheorghe Negreanu şi Alexandru Pascu, Conservatorul. În anul 1908, un anunţ dintr-un ziar francez le-a oferit cea mai mare provocare. Club Touring de France, o agenţie de turism, organiza un concurs unic în lume: ocolul pământului pe jos. Candidaţii puteau să îşi aleagă singuri traseul, dar nu aveau voie să plece cu bani de acasă. Premiul: un franc pentru fiecare kilometru parcurs.

La concurs s-au înscris 200 de participanţi, din toate colţurile lumii. Printre ei, şi studenţii români, care vorbeau mai multe limbi străine. Au ales cel mai lung traseu, de 100.000 de kilometri. După doi ani de pregătiri intense şi de documentare, s-a dat startul la 1 aprilie 1910. Fiecare concurent trebuia să pornească din capitala ţării natale.

Dumitru Dan şi Paul Pîrvu cunoşteau destul de bine geografia lumii. Astfel că au ales pentru grupul lor un traseu favorabil. Acest lucru i-a ajutat să reziste chiar şi în cele mai grele condiţii.

Erau patru când au plecat în marea calatorie, dar în scurt timp Dumitru Dan avea sa ramână singur. Alexandru Pascu a murit la un an după începutul aventurii, în anul 1911, la Bombay, dupa ce un rajah i-a oferit opium. Acesta i-a fost fatal. Gheorghe Negreanu a alunecat într-o prăpastie în munţii Chinei.

Cel de-al treilea – este de fapt vorba despre un abandon. Paul Pârvu, care a parcurs împreuna cu Harap, cățelul, aproape 90.000 de kilometri. A fost nevoit sa abandoneze în America, el contactase în timpul traseului un reumatism poliarticular foarte grav, care mai târziu a degenerat într-o cangrenă, fiindu-i amputate picioarele”, spune Mădălina Oprea, şefa secţiei de Istorie şi Artă a Muzeului Judeţean Buzău.

În anul 1916, după o călătorie de 6 ani în jurul lumii, deşi mai avea de parcurs doar 4000 de kilometri, Dumitru Dan a fost nevoit să se întoarcă acasă din cauza primului război mondial. A continuat însă călătoria în anul 1923.

Pe vremea aceea nu existau foarte multe informaţii şi documente care să descrie cu exactitate călătoria lui Dumitru Dan. Din acest motiv, există oameni care o contestă. Dar cei care l-au cunoscut pe marele drumeţ au crezut cu tărie în experienţa sa.