Am tot sperat sa asist la niscaiva dezbateri legate de alegerile europarlamentare. Sa vad si eu un candidat care stie cap-coada problematica UE in general, si a relatiei UE-Romania in particular. Sa se dea solutii in chestiunea integrarii romilor. Sa aflu rationamentul guvernantilor atunci cand si-au propus sa adopte moneda euro din 2019. Bine, care ar fi rationamentul sa o adoptam, indiferent de data? As fi vrut sa explice careva dintre candidati cum se va imbunatati unitatea Uniunii Europene… Ba chiar sa ne explice cum vor contracara politica de doi lei a unor state membre in ceea ce priveste extremismul…
Ce sa mai vorbesc de lucruri si mai aproape de noi, precum politica agrara sau cea a evaziunii fiscale generata de legislatia europeana… Teme distruse de o campanie electorala care seamana mai mult cu acelea lansate de supermarketuri – „doar 2,99 lei carnatul romanesc”. Ori „doar la noi gasesti telemea adevarata de Sibiu”.
In schimb, de ce avem parte? De razboi cu Rusia, sanctiuni la adresa Rusiei sau declaratii Rogozin. Marele vecin de la Rasarit pare a fi tema principala in alegerile europarlamentare. Nu vreau sa se inteleaga ca minimalizez pericolul din Est… Sau ca ma doare-n cot de soarta Ucrainei, a oamenilor de acolo mai exact. Nu.
Avem insa un talent in a amesteca lucrurile…ceva de speriat. Apoi, daca tot vrem sa vorbim despre un razboi cu Rusia, de ce naiba nu abordam ca lumea subiectul principal, adica dotarea Armatei Romane?? Sau, pe romaneste, cum am face noi fata unui conflict cu 2 tancuri, 3 avioane si 4 rachete expirate? Apoi, nu ne place ca a venit vicele american si nu sefu ala mare. A facut insa cineva vreo comparatie sincera intre Romania si Polonia? Nu. Nici macar nu ne-am uitat pe harta sa vedem care dintre cele doua are granita comuna cu Rusia…
Si apoi, daca tot vorbim de Armata Romana, sa amintim si de rugamintea-cerere a vicepresedintelui american de a ne mari bugetul de aparare. Sigur, un lucru necesar… Victor Viorel Ponta a si sarit de fund in sus si a promis 2%. Nimeni nu spune insa unde se vor duce banii – o sa cumparam rachete de la americani, avioane de la portughezi, tancuri de la germani… iar industria locala de aparare cu ce se va alege? Cu maruntis pentru munitie si pusti de asalt.
M-am uitat si la altii, din alte state membre, cum dezbat teme legate de UE: „Romanii sunt traficanti de fiinte umane”, „Romanii au ridicat infractionalitatea”, „Romanii ne ocupa locurile de munca”. Printre acestea insa, mai poti gasi si alte abordari, unele din care pana si noi putem invata cate ceva. De exemplu, de ce ar trebui sa alegem cu grija intre Schultz şi Juncker la presedintia Uniunii. Chiar, de ce?
Si mai am o problema: aritmetica electorala. De exemplu, hai sa plecam de la axioma ca un prost este egal cu un destept. Samantravand chestiunea, doi prosti nu sunt egali cu doi destepti pentru ca dintre acestia din urma unul nu o sa vina la vot. I se va parea totul lipsit de sens. Mai departe. Trei prosti nu fac nici cat trei destepti, pentru ca din trei destepti, unul are probleme existentiale si nu vine la vot, iar altul e sigur ca o sa iasa tot aia asa ca n-are sens sa-si piarda vremea.
Bun, acum credeti ca patru prosti se pot compara cu patru destepti? Niet. Incep refularile, unul dintre destepti nu are masina fitoasa asa ca este deprimat si va crede ca nu poate schimba nimic, altul stie cine „iese”, iar al treilea este prea comod, mai bine vede un film cu schepsis. Rezultatul „ecuatiei” este simplu, doar vorbim despre democratie aici – nici macar o suta de destepti nu vor valora cat un prost care voteaza. Murphy curat.
Toate ca toate, dar pana la urma eu cu cine votez? Vesnica intrebare, de aproape 150 de ani incoace. Voi merge, ce de obicei, la noroc. La speranta. Asa cum am facut si in 2004, si in 2008, 2009, si in 2012. Si cand m-am fript de fiecare data. Poate de data asta calc in ceva kaki pe drumul spre secţia de votare. Sau poate voi avea o revelatie. Sau o indigestie si nu ma duc. Macar sa par destept daca tot nu-mi foloseste sa o fac pe prostul.