– Care sunt planurile tale de viitor? Ce vei face in urmatoarea perioada?
Am de gand sa fiu fericit, desi stiu ca e greu, daca nu chiar imposibil, pentru ca fericirea nu depinde nici macar de cantitatea mare de reusite, de sentimente purtate sau primite in viata. In munca, vreau sa inregistrez si sa scot, cat mai repede, in anii urmatori, pe albume, muzica mea, singur sau cu trupa Totusi. Am cateva carti pregatite sau in pregatire pentru tipar (versuri: Las-o sa plece si Popor de somnoroase pasarele, dupa precedentele care au avut un mare succes, Zodiacul cu femei si Iobag la patron, iobag la stat. Mai am aproape gata carti de proza, publicistica, jurnalism, interviuri, o istorie a Cenaclului Flacara, desene). Voi continua sa predau jurnalism la Universitatea Spiru Haret, cat va mai fi nevoie de mine in domeniul acesta si cat voi mai crede ca pot sa ii invat pe altii ceva care sa le foloseasca. Am de gand sa fac in continuare spectacole de muzica folk, rock, dialog, sa scriu, sa public articole si carti, sa imi vad de familie – in acelasi prim rand.
– Care au fost persoanele care au contribuit cel mai mult la dezvoltarea ta personala ?i profesionala? Care au fost mentorii care ti-au „identificat” si „modelat” talentul?
Adrian Paunescu, tatal meu. Apoi, la capitolul „si altii”, la distante gigantice, si altii. Eu sunt, am mai spus-o, o structura de Constanta Buzea (interiorizata), dezvoltata dupa metoda si felul de viata ale lui Adrian Paunescu. Ar fi multe nume de oameni pe care i-am cunoscut sau din a caror opera m-am hranit, dar, esential, tata a fost acel om esential pentru mine.
– Ce alte pasiuni te caracterizeaza?
Dragostea, calatoriile, muzica, istoria, cuvintele destepte si inspirate, institutiile patriotismului, caracterului si emotiei, chitara, sunetele, fotbalul (tin cu Craiova, cu Brazilia si cu Real Madrid), biliardul, mancarea buna (mai ales cea chinezeasca, dar ma bucur oricand si de capodoperele gastronomice italienesti, romanesti, arabesti, nemtesti…).
– Daca ar fi sa alegi un cantec, un cuvant sau o carte care sa te caracterizeze, ce ai alege?
Cand eu ii intreb pe altii asa ceva, ma deranjeaza daca mi se raspunde ezitant, ca e greu, ca e imposibil, stai sa vedem, ca nu exista doar un cantec, o carte, un cuvant… iar eu sunt gata sa fac la fel. Lista mea e lunga, dar aleg, la prima tresarire a memoriei si a sufletului: cantecele „Highway to hell” (AC/DC), „Opinia mea” (Victor Socaciu + Adrian Paunescu), „Trenul fara nas” (Iris + Paunescu), folclorul romanesc curat, chitara unor performeri ca Van Halen, Hendrix, Stevie Ray Vaughan, G. Moore si a atator mari rockeri sau instrumentisti de country. Ar fi, desigur, cartile sau cuvintele din „Profetism romanesc. Romania in eternitate” (publicistica oceanografica si nationala a lui Mircea Eliade), „Mustul care fierbe” (articole, Octavian Goga), „Spatiul mioritic” si restul „Trilogiei culturii” de Lucian Blaga, „Doina”, „Oda” si publicistica nationala si sociala ale lui Eminescu, „Cartea Cartilor de Poezie”, „Sub semnul intrebarii” (interviuri) de Adrian Paunescu, „Balcanizare asasina” (articole de Pamfil Seicaru), „Cel mai iubit dintre pamanteni” (Marin Preda), poezia lui Bacovia, Sorescu, Nichita, Ion Gheorghe, vorbele memorabile ale lui Petre Tutea, eseistica lui Constantin Noica („Despre lautarism”, „Pagini despre sufletul romanesc”, „Jurnal filosofic”), „Roza vanturilor” a lui Nae Ionescu, „criticele” lui Titu Maiorescu, „Agendele literare” ale lui Eugen Lovinescu, „Psihologia consonantista” a lui Stefan Odobleja, scrierile istorice, culturale si filosofice ale lui N. Balcescu, C.R. Motru, T. Vianu, M. Ralea, P. Pandrea, P.P. Negulescu, N. Steinhardt, M. Vulcanescu, E. Cioran, Camil Petrescu, L. Rebreanu, pamfletele lui N.D. Cocea, Arghezi, Eugen Barbu si Vadim, interviurile lui Felix Aderca, Ion Biberi si Marius Tuca, eseistica si publicistica din ultimii ani a lui Octavian Paler, Fanus Neagu, Andrei Plesu, Cristian Tudor Popescu si cate oi fi uitat si oi fi pierdut pe drum. Si n-am pomenit nimic de cuvantul din afara limbii romane: poezia lui Esenin, Borges, Ungaretti, Sandburg, Whitman, „Psihologia multimilor” a lui Gustave Le Bon, „Eccleziastul” din Vechiul Testament, dialogurile lui Socrate, „Decameronul” lui Boccaccio, „Legile morale si politice” ale lui Pitagora, „Principele” lui Machiavelli, „Contractul social” al lui J.J. Rousseau si, nu in ultimul rand, „Constitutia” Statelor Unite si a Romaniei.
– Ce-ti place si ce ai schimba la Romania? Ce ar trebui facut pentru a trezi un „popor de somnoroase pasarele”?
Ma face mandru inzestrarea naturala a romanilor si ma aduce la disperare proasta ei gestionare. Ma deranjeaza faptul ca au dreptate, intr-o anumita masura, cei care spun ca avem o geografie mare si o istorie mica sau ca Romania e o tara frumoasa, pacat ca e locuita. Ma deranjeaza cand citesc ca un comandant turc de osti a spus, odata, ca, daca otomanii vor sa cucereasca Belgradul, trebuie sa trimita un corp de armata in plus, iar, daca vor sa cucereasca Bucurestii, trebuie sa trimita un sac de galbeni in plus. Ma pune pe ganduri modul miraculos in care am supravietuit ca popor si patrie, cu atatea exemple de tradare in istoria noastra, cand capii tarii (indiferent cat de mult bine sau rau au facut) au fost vanduti de insisi oamenii lor de incredere, de la Burebista si Decebal, pana la Mihai, Cuza, Antonescu si Ceausescu. Ma doare ca atatia romani de valoare au fost dispretuiti acasa si au plecat sau au fost obligati sa stea departe de tara: Balcescu, Caragiale, Enescu, Brancusi, Cioran, Eliade, Eugen Ionescu, Pamfil Seicaru, George Emil Palade…
– In incheiere, avand in vedere faptul ca nuditatea si violenta sexuala sunt intr-o continua mediatizare, ce sfat oferi tinerei generatii cu privire la pozitia femeii in societate?
Nu accept sa primesc prea multe sfaturi, de aceea nici nu le ofer, nu le dau, decat daca imi sunt cerute in regim de urgenta. Pozitia femeii? Ce ambiguu suna! Fiecare femeie isi alege singura pozitia potrivita, inclusiv in societate, pozitie pentru care trebuie sa lupte. Iar fiecare barbat este, macar partial, responsabil de pozitia femeii lui. Care este (si) o problema personala, motiv pentru care pozitia trebuie sa fie bine si potrivit aleasa.
– Iti multumesc frumos pentru timpul oferit. Imi cer scuze daca am dat dovada de stangacie in formularea intrebarilor. Mi-am dorit ca acest interviu sa fie un martisor pentru doamnele si domnisoarele care il vor citi!
Daca femininele care vor citi acest interviu il vor considera bun de martisor, sa si-l agate in piept. Daca nu, atunci sa il arunce… Direct in piept, in inima, in suflet.