Un baietel de un an si 4 luni din SUA a murit dupa ce a fost infectat cu o amiba mancatoare de creier, in timp ce se juca intr-un parc. Departamentul de Sanatate din Arkansas a confirmat ca micutul Michael a contractat naegleria fowleri „care mananca creierul” si este cel putin al cincilea astfel caz in SUA in acest an, scrie Mirror.
„Desi timpul lui Michael pe Pamant a fost scurt, el a atins inimile familiei, prietenilor si chiar strainilor pe care i-a intalnit cu zambetul sau luminos si jucausul”, a scris necrologul sau pe o retea sociala.
Desi medicii au facut tot ce au putut pentru a-l salva, micutul a murit pe patul de spital.
Amiba este un parazit ucigas care traieste in general in apele dulci, NECLORINATE si care infecteaza mai ales copiii si tineri intrand prin nas si urcand spre creier unde incepe linistita sa isi manifeste capacitatea de distrugere.
Naegleria fowleri se gaseste in intreaga lume. In Statele Unite, majoritatea infectiilor au fost cauzate de Naegleria fowleri din apele dulci situate mai ales in statele sudice. In general aceasta amoeba traieste in:
– apele dulci, cum sunt lacurile si raurile
– apele geotermale (calde, naturale), cum ar fi izvoarele termale
– zonele in care exista evacuare a apei calde din instalatiile industriale
– sursele de apa potabila geotermala (calda, naturala).
– piscinele care sunt prost intretinute, putin clorinate si/sau neclorinate
– incalzitoarele de apa. Naegleria fowleri creste cel mai bine la temperaturi mai ridicate, de pana la 46 ° C si – poate supravietui pentru perioade scurte la temperaturi mai ridicate.
-uneori chiar in sol
Naegleria fowleri nu traieste niciodata in apa sarata, in mari sau oceane. Infectia cu acest parazit este extrem de rara, in SUA au fost descrise in ultimii zece ani 31 de cazuri, dar mortalitatea a fost extrem de mare (rata mortalitatii inregistrata este de peste 97%- doar patru persoane din 154 de infectate, din 1962 pana in 2021 au supravietuit). In lume sunt documentate doar in jur 200 de cazuri, dar majoritatea dramatice. Europa nu este scutita de riscul de infectie, majoritatea imbolnavirilor prezentate in literatura de specialitate fiind diagnosticate post mortem.
