Stirea Zilei

Despre examenul de BacalaureatCa si specialist in resurse umane, mi se cere destul de des sa comentez modul in care sistemul de invatamant reuseste sa se ridice la inaltimea asteptarilor angajatorilor si ale pietei de forta de munca.Recunosc deschis ca nu sunt familiarizat cu problemele specifice ale sistemului, sau cu modul in care diferitele politici guvernamentale (implementate si modificate sau revocate in ultimii ani de diferitele guvernari) vor reusi sa creasca nivelul educatiei publice in Romania. Cred insa ca avem in fata o problema de calitate a sistemului de invatamant- problema care se reflecta prin nivelul mediu nesatisfacator de cunostiinte si competente cu care pornesc la drum tinerii absolventi (ma refer la nivelul general- intotdeauna exista exceptii notabile).Am primit acest feedback in mod repetat de la mai multi angajatori, din diverse domenii de activitate (productie, engineering, cercetare&dezvoltare, relatii cu clientii, servicii comerciale, finante-audit etc): Nivelul de pregatire al celor care ies acuma de pe bancile scolii este mai slab decat al generatiilor anterioare! Aceasta tema este reluata in presa, in dezbateri publice, pe forumuri si chiar in Parlament…Ultimele doua sesiuni nationale de Bacalaureat au evidentiat in mod dureros aceasta problema- rata de promovabilitate de sub 50% la nivel national este un diagnostic dur legat de performanta sistemului public de invatamant! Este clar ca pentru o insanatosire a sistemului este nevoie de un proiect pe termen lung, mai bine finantat, care sa dureze mai multi ani si- cel mai important- sa fie sustinut de guvernarile succesive (lucru care nu se intampla in acest moment).Pe termen scurt ramane urmatoarea chestiune: Ce facem cu generatiile nepromovate la Bacalaureat in ultimii ani? Isi poate permite piata fortei de munca din Romania sa integreze atatea persoane fara diploma? La aceasta problema- parerile sunt impartite. S-a vehiculat inclusiv ideea de a mentine la un nivel accesibil dificultatea examenului, astfel incat sa crestem gradul de promovabilitate pana la un nivel acceptabil, sau sa introducem doua forme distincte de bacalaureat- care sa permita in final tuturor sa beneficieze de o diploma. Am terminat facultatea acuma 11 ani, si inca mai am simpatie pentru emotiile si stressul prin care trec candidatii inainte de un examen dificil. Pot sa imi imaginez ce inseamna sa fii parinte si sa treci impreuna cu copii tai prin calvarul ratarii unui examen atat de important. Cand eram in bancile scolii, ma bucuram si eu pentru fiecare ajutor venit din partea profesorilor sau comisiei de examinare… Privind insa intr-o perspectiva putin mai larga- imi dau seama ca ne furam singuri caciula!Ce avantaj ca avem toti diplome, daca ele nu mai inseamna nimica pe piata?! Ca avem doctorate, dar nu ne mai amintim ce contin, pentru ca le-am scris pe genunchi sau le-am copiat! In piata reala- un candidat este angajat pe baza cunostiintelor si competentelor profesionale, nu a diplomei. Un bun electronist- chiar si fara diploma- este pretuit de angajator mai mult decat un absolvent cu master care nu stie in ce unitate de masura se calculeaza frecventa!Am in fiecare saptamana candidati care nu si-au terminat studiile, dar au ajuns mai bine decat numerosii absolventi cu diplome, din care multi ingroasa randurile somerilor. In zona de recrutare- diplomele inseamna din ce in ce mai putin- pentru ca toti recruterii stiu cum se iau diplomele in ziua de azi. Este un fenomen trist, dar adevarat…Pe termen lung, suntem cu totii de acord ca este nevoie de o schimbare- ca trebuie sa incetam acest sistem mincinos in care diplomele de toate nivelurile (de la bacalaureat si pana la doctorat) nu mai reflecta nivelul de cunostiinte, ci abilitatile de a te descurca la examen. O asemenea schimbare va duce probabil la mai multe eforturi din partea absolventilor, care vor acumula cunostiinte suplimentare straduindu-se sa promoveze examenul. Iar diplomele lor vor incepe sa aiba mai multa greutate in fata angajatorilor, stiind ca au fost obtinute in fata unor standarde mai exigente. Este de inteles ca nici un parinte nu vrea sa fie printre primii care isi vad copii esuand pe altarul reformei standardelor sistemului de invatamant. Dar, pe undeva, suntem pusi in fata unei alegeri dificile si nici una dintre alternative nu este usoara:na dintre ele ne poate durea acuma, cealalta ne va durea cu siguranta mai tarziu! Serban Mrejeriu, consultant AIMS    

5 feb 13:18