facebook
Cultura

Guvernul vrea sa-i transforme pe elevi in Viorica Dancila! Manuale pline de greseli grave!

Se pare că Guvernul României dorește să-i transforme pe elevi în Viorica Dăncilă. Altfel nu se explică de ce manualele de Geografie și Istorie conțin foarte multe greșeli.

Stan Stoica: „Nici manualul de Istorie nu este mai prejos decat cel de Geografie!
Erori, deficiențe și neclarități în noul manual de Istorie de clasa a VI-a, EDP:
Erori
1. Nume scris greșit: Michelangelo este trecut ca fiind Buonarotti, nu Buonarroti, cum este corect. Este scris greșit de cel puțin 7 ori, la paginile 26, 30 și 31;

2. Trimiteri către hărți inexistente: la pagina 17, elevii au ca sarcină de lucru: „pe baza hărții D, de la pagina 14… realizați…”. La pagina 14 nu există vreo hartă;
3. Trimiteri către aplicații care nu se referă la tema în discuție: la pagina 18, după ce vorbește despre incași și marele Inca, există o trimitere către Aplicația 1, pag. 19. Însă aplicația 1 de la p. 19 se referă la Cristofor Columb și la azteci, nu la incași;

4. Cuvinte folosite greșit: La pagina 53, Activitatea 1 D, este folosit greșit cuvântul „investit”, în loc de „învestit”. „Dumnezeu i-a investit pe regi…”. Poate fi o greșeală a traducătorului din Bossuet, însă chiar și în acest caz autorul ar fi trebuit să corecteze.
5. Titlul unei lucrări scris greșit: La pagina 67, în loc de Candid sau optimismul, autorul a scris Candid sau optimistul;

6. Exprimarea greșită a unor repere cronologice: Pagina 76: „între anii 1793 și 1794”; pagina 88: „între anii 1814 și 1815” și „între anii 1870 și 1871”. A se observa că între acești ani… nu există nimic. Corect era „în anii…”
7. Ani redactați greșit: La pagina 45, Aplicația 1, activitatea (e), vorbind despre Actul de supremație, este dat anul 1543, în loc de 1534, cum apare, corect, de mai multe ori în lecție;

8. Denumire geografică scrisă greșit: La paginile 48 și 56, munții „Urali” (greșit), în loc de „Ural” (corect);
9. Autorul recapitulează teme pe care de fapt nu le-a tratat în lecții. La recapitularea de la pagina 56 introduce o temă nouă, clarobscurul în pictură, despre care de fapt nu a vorbit până atunci;

10. Utilizarea greșită a unor temeni: Autorul relativizează termenul „document”, trecând sub această categorie, pe tot parcursul manualului, inclusiv texte aparținând unor istorici (ex. p. 51, un text din istoricul Aurel Decei este „document”). Când le predăm izvoarele istorice, la clasa a V-a, ei află că documentul este altceva.
11. Termeni explicați greșit:

a. La pagina 26, lecția Renașterea: geneza spiritului european, termenul „perspectivă”, din domeniul picturii, este explicat la dicționar ca fiind un „procedeu geometric care permite redarea, într-o pictură, a impresiei de profunzime…”. De văzut DEX-ul;
b. La pagina 34, cuvântul erezie este explicat ca „necredință”, când de fapt înseamnă o credință greșită, strâmbă, alterată; din nou la pagina 40: „ca să lupte împotriva celor pe care îi considera necredincioși (sau eretici)”;

12. Multe surse istorice sunt… create de autor! Este un lucru privit îndeobște ca fiind grav, în breasla istoricilor, chiar dacă este un manual școlar. Argumente:
a. Prea multe surse istorice scrise sunt redate fără a se respecta forma inițială a textului. Așa cum menționează autorul, sunt adaptări ale unor texte care constituie izvoare istorice (vezi p. 19, 22, 33, 37, 41, 55, 69, 71, 79). Ideea de a adapta textele unor izvoare istorice sau ale unor istorici nu poate fi justificată, mai ales atunci când devine o regulă, și nu o excepție! Munca unui autor tocmai în asta constă: să caute cele mai potrivite texte, care să folosească scopului didactic urmărit. Nu să le creeze!

b. La pagina 51, Activitatea de învățare 1, autorul prezintă „documentul A”, un fragment compact dat ca fiind din Aurel Decei, Istoria Imperiului Otoman. În fapt, este un text alcătuit din fragmente de fraze și propoziții ale marelui istoric care se găsesc răspândite pe zeci de pagini, în ediția din 1978 a lucrării (Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1978, paginile 159-197). Dacă la alte surse autorul a scris măcar „adaptare”, sau „după…”, procedee oricum discutabile, aici precizarea lipsește. Manualele de istorie de până acum, atunci când dădeau un fragment dintr-un izvor istoric sau dintr-un comentariu al unui istoric, marcau întreruperile de text prin puncte, paranteze etc.

c. Alte surse apar cu mențiunea „după” (ex. „după Eanes Gomez…”, pagina 13, plus multe altele). Sunt și acestea adaptări ale unor texte istorice? Nu se specifică nicăieri.

13. Surse fără … sursă: p. 29; unui text dat ca sursă istorică nu i se precizează… autorul. Într-o paranteză scrie doar „Despre cartea tipărită”; la fel la pagina 41, la sfârșitul unei surse istorice despre Walter Milne scrie doar „Despre Walter Milne”. Nimic despre autorul textului sau despre lucrarea sau sursa de Internet (eventual) din care a fost preluat.

14. Evaluările conțin sarcini imposibil de îndeplinit sau evaluează achiziții pe care autorul nu le-a format:
a. La pagina 98, Evaluare, Subiectul 3, este inclusă o informație care nu se regăsește în lecții: „Devine stat independent în 1830”. Autorul vrea ca elevii să știe că Grecia este acest stat, însă nu le-a spus niciodată acest lucru.

b. La pagina 102, Evaluare finală, Sarcina 6, autorul cere ca pe baza hărții A (Statele latino-americane în sec. al XIX-lea) elevii să numească două state coloniale față de care popoarele latino-americane și-au proclamat independența”. Însă pe hartă este imposibil să citești cu ochiul liber care sunt aceste state! Harta nu se regăsește nici la sfârșitul manualului.

15. Greșeli la redactarea unor sarcini de lucru: La pagina 35, Aplicația 2 de la Studiul de caz Giordano Bruno și Galilei Galilei, elevii au ca sarcină să completeze, „pentru fiecare dintre cei trei astronomi”. De fapt, sunt doar doi, cei cărora le este dedicat studiul de caz. Profesorii și elevii nu vor ști la care al treilea se referă autorul.

16. Concepte istorice de bază explicate imprecis, vag, derutant, simplist: Umanismul este definit (p. 28) ca fiind „o mișcare culturală și științifică din vremea Renașterii care a susținut importanța dezvoltării omului ca ființă liberă, responsabilă și educată precum și a umanității în general”.

Deficiențe/omisiuni:
1. Lipsește manualul digital, pe CD, așa cum au avut manualele de clasa a V-a. Acesta trebuia să cuprindă jocuri interactive, planșe statice, materiale video. Chiar dacă nu toți elevii le foloseau, totuși erau o resursă importantă pentru profesori și elevi!
2. Lipsește studiul de caz Formarea statelor naționale în sec. XIX: Germania (cf. Programei școlare, p. 20: „Toate conținuturile și studiile de caz sunt obligatorii”); formarea statelor naționale Italia și Germania sunt tratate la pagina 88, lecția Statele moderne. Revoluție și emancipare națională, într-o frază (Italia), respectiv, 3 fraze (Germania), când de fapt trebuia să fie un studiu de caz pe două pagini;

3. Voltaire este omis din Studiul de caz ”Montesquieu, J.J. Rousseau, Voltaire” (Programa școlară, p. 11); În manual, Studiul de caz se referă doar la Montesquie și J.J. Rousseau. Numele lui Voltaire este menționat accidental. Pe lângă ignorarea prevederilor Programei, această omisiune este o eroare științifică, deoarece Voltaire întruchipează spiritul iluminist cel puțin la fel de bine ca Montesquieu și J.J. Rousseau;
4. Majoritatea imaginilor sunt în general prea mici, șterse, neclare, cu o rezoluție foarte slabă; În locul CD-ului cu manualul digital, cum aveam la manualul de clasa a V-a, trebuia atașată o lupă!

5. Lipsește evaluarea inițială, care ar fi fost utilă mai ales profesorilor care preiau o clasă a VI-a la care nu au mai predat, și nu numai lor;
6. Tema Revoluția industrială (p. 80-81) este foarte slab tratată:
a. nu vorbește deloc despre răspândirea revoluției industriale în Europa sau pe Glob;
b. nu tratează tema consecințelor revoluției industriale, decât accidental. Nu vorbește despre apariția muncitorimii, creșterea producției, dezvoltarea comerțului etc. Nu se face legătura între creșterea producției și dezvoltarea comerțului și a transporturilor. Singurele consecințe par a fi, conform lecției, creșterea în mărime și importanță a orașelor și exploatarea muncii copiilor.

7. Hărțile sunt puține (doar 14 pe parcursul lecțiilor și studiilor de caz) și foarte slabe calitativ;
a. unele pur și simplu nu sunt lizibile
i. p. 16, în textul lecției sunt menționate insulele Cuba și Haiti, cu trimitere la harta B, însă pe Harta B este imposibil de citit denumirea celor două insule;
ii. p. 27: pe harta Spațiul italian în timpul Renașterii se pot citi doar denumirile mărilor, alte denumiri – ale orașelor Renașterii de exemplu -, putând fi citite doar cu lupa;
iii. p. 91, Anul 1848 în Europa – nu se înțelege mai nimic;
b. există câteva hărți bune, mari, la sfârșitul manualului, însă acestea nu sunt semnalizate pe parcursul manualului, unde trimiterile sunt făcute către hărțile neclare;

8. Există prea puține grafice și tabele cu informații istorice pe care elevii să le interpreteze;
9. Tema Reformei este tratată din perspectivă protestantă, fără echilibru, fără respectarea principiului nediscriminării și al obiectivității istorice. Autorul incriminează (corect!) Biserica Catolică pentru practicile care au constituit cauze ale declanșării Reformei, adaugă chiar (deși nu se afla în Programă) un studiu de caz referitor la Inchiziție și un altul despre Martin Luther, însă omite faptul că nici protestanții nu au fost mai toleranți cu libertatea gândirii și a liberei exprimări. Trebuia evidențiată măcar într-o frază, de dragul echilibrului și al adevărului istoric, faptul că și protestanții au avut „păcate”, nu doar catolicii. Argumente:

a. medicul Miguel Servet a fost denunțat Inchiziției chiar de Jean Calvin, care a furnizat și probele – corespondența sa cu Migauel Servet – pe baza cărora acesta a fost condamnat pentru erezie și ars pe rug la Geneva, în 1553);
b. Giordano Bruno a fost alungat din Helmstadt de către autoritățile protestante, care nu erau de acord cu ideile lui;
c. Henric al VIII-lea a declanșat Reforma deoarece papa nu i-a permis să divorțeze pentru a se recăsători; ulterior Actului de supremație, Henric al VIII-lea a împărțit pământurile celor cca 500 de mănăstiri din Anglia unor apropiați ai săi. A executat numeroși critici care s-au opus desprinderii de Roma, între care și Thomas Morus.

10. La lecția Statele moderne: revoluție și emancipare națională, vorbind despre Congresul de la Viena, autorul omite să vorbească despre împărțirea Poloniei între Rusia, Austria și Prusia. Informația era semnificativă!
11. La pagina 92, lecția Românii și modernitatea, vorbind despre Războiul de independență, merita inserată informația că pe lângă independență a fost obținută și Dobrogea.
12. Pagina 50. Vorbind despre Imperiul otoman, autorul spune că este „stat de religie musulmană”! Un stat nu poate avea o religie! Și oricum Imperiul Otoman a devenit un mozaic etnic și religios, prin înglobarea unor teritorii creștine și iudaice. În aceeași lecție (Soliman Magnificul) se vorbește despre formarea Imperiului Otoman, despre stabilirea capitalei la Constantinopol, fără a se menționa Imperiul Bizantin (element de legătură cu materia de clasa a V-a).

Neclarități, inadecvări
1. Explicații care induc în eroare elevul:
a. p. 26: „Una dintre cele mai impresionante cupole din vremea Renașterii este cea proiectată de Filippo Bruneleschi pentru Domul din Florența”. Nimic în neregulă, doar că termenul „Dom” este explicat la dicționar ca fiind „cupolă în formă de semisferă a unei clădiri monumentale”. Dacă domul este o cupolă, elevul se poate întreba cum de a fost proiectată o cupolă pentru un dom???

2. p. 14: exprimare nepotrivită: „cucerirea civilizațiilor precolumbiene” de către europeni. O civilizație nu poate fi „cucerită”, ci distrusă, desființată, împrumutată, influențată etc. Termenul cucerire este potrivit când vorbim de popoare și teritorii.

3. Autorul a introdus câteva studii de caz care nu erau cuprinse în programa școlară: 1. Cristofor Columb și Fernando Magellan; 2. Inchiziția; 3. Martin Luther; 4. Henric al VIII-lea. Urmările sunt supraîncărcarea materiei, compromiterea ideii că manualele trebuie să respecte programa școlară.
4. La pagina 38 se află explicația inexactă: „Cuvântul protestant a fost utilizat în anul 1529 pentru a-i desemna pe conducătorii germani care au adoptat ideile lui Martin Luther”. Explicație: de fapt, în 1529 au fost numiți „protestanți” 6 principi și reprezentanții celor 14 orașe germane care au protestat față de intenția Dietei imperiale de a limita expansiunea Reformei; ulterior, abia după aceea, în deceniile următoare, termenul a fost folosit în sens mai larg, pentru a-i desemna pe adepții Reformei;

5. La pagina 48, în textul lecției este marcat cuvântul „monarhia”, pentru a fi dat la dicționar. Însă la dicționar este explicat termenul „monarh”! Termenul oricum se face într-a V-a, nu era nevoie neapărat de explicarea lui.
6. La pagina 50, lecția Soliman Magnificul, se face afirmația că în vremea sultanului „erau administrate aproape 40 de asociații culturale”. Termenul „asociații” este nepotrivit. Este un termen modern, care se bazează pe ideea de asociere liberă, pe când instituțiile din vremea lui Soliman erau de fapt societăți imperiale în care erau incluși cei mai de seamă reprezentanți ai unor domenii cultural-artistice (sugestii de lectură: Aurel Decei, Istoria Imperiului Otoman pentru „societățile imperiale”).

7. Pagina 70, „taxa pe ceai” în loc de taxa pe comerțul cu ceai!

Puncte tari ale manualului:
1. Existența unei rubrici intitulate Metodă de învățare, unde sunt indicate și explicate metode interactive de învățare potrivite pentru lecția respectivă;
2. Existența rubricii Trecut și prezent, în care se face legătura între evenimente/procese din trecut și realități din prezent;
3. Evidențierea unor personalități feminine și includerea Proclamației drepturilor femeii și ale cetățenei în tematica Revoluției franceze;
4. Includerea unor aplicații cu valoare didactică ridicată.

Share Page

Close