facebook
Sanatate

Romanii nu mai suporta umilinta: Sunteţi nişte criminali! Locul vostru e la puşcărie, nu în guvern!

Cearşaf abia schimbat cu pete pe el, bacterii care îţi opresc respiraţia, lipsa laptelui praf sau a altor produse de igienă. Aşa descrie fotograful Cristian Şuţu experienţa pe care a avut-o cu fiul său, care a avut nevoie de o intervenţie chirurgicală într-un spital din Capitală. 

Reacţia sa plină de revoltă vine în contextul în care ministrul justiţiei a anunţat un proiect care prevede acordarea  de despăgubiri deţinuţilor care au stat în condiţii necorespunzătoare

Mai jos, întreaga postare a bloggerului:

La ora la care încerc să mă calmez scriind aceste rînduri, copilul meu este într-o intervenţie chirurgicală. La un spital din Bucureşti. Stau pe un trotuar din parcare şi aştept. Aş fi intrat şi eu în spital, vă daţi seama, să stau lipit de uşa pe care va ieşi medicul. Cu veşti. Dar nu se poate. Spitalul este în carantină, astfel că doar mama copilului are voie. Te supui. Şi aştepţi. Secundele au alt ritm.

Ce pot să fac? Mă uit la asistenta de la trierea pacienţilor. Cum dă ea halate de teoretic unică folosinţă celor care urcă în spital. Sunt de la ora 8 dimineaţă aici, acum e 13.30, şi nu am văzut nici un halat scos din ţiplă. Toate sunt refolosite. Apoi văd cum alţi taţi sunt totuşi lăsaţi să intre şi mă întreb cît costă oare tariful anti-carantină cu halate refolosite. O întreb şi pe asistenta de la triere. Îmi răspunde că nu mai pup sus.

Între timp, mi-am făcut de lucru mergînd pînă acasă să aduc laptele praf. Şi biberonul. Şi încălzitorul. O altă asistentă ne spusese că e sîmbătă şi că e complicat de scos din depozitul spitalului laptele praf necesar. “Mai bine aduceţi dvs…”   Ruxandra mi-a zis să aduc şi celelalte lucruri necesare. În special şerveţele dezinfectante. Pentru că asistentele de pe salon curăţă pătuţul cu unele demachiante…

Am adus de toate. Căci nu poţi bănui ce nu mai are statul orizontal. I-am adus şi ceva de mîncare pentru că spitalul nu oferă hrană mamelor care nu au adus de acasă farfurie, furculiţă şi cuţit. Să vă mai spun? Cearceaful de pe pat e plin de pete, deşi tocmai a fost pus. În sertar sunt nişte bacterii de ţi se opreşte respiraţia. La baie nu e hîrtie igienică. În salon nu e săpun pentru copii. Nu sunt aleze, nu sunt scutece. Există un singur frigider, pe hol şi ăla e ticsit cu mîncarea pacienţilor. Biberoanele se pot steriliza doar la bucătărie, dar numai dacă ai fost previzibil şi ţi-ai adus propriul detergent şi burete…

Incredibil, nu?   Încerc să mă calmez, repet, scriind aceste rînduri. Dar tot ce aş vrea să fac acum e să lovesc un pesedist.

Unul, oricare, în locul tuturor jigodiilor de la PSD&PNL&company care au furat ţara asta în ultimii 28 de ani. De halatele de unică folosinţă şi laptele praf pentru sugari şi pînă la autostrăzi.   Sunteţi nişte criminali, nenorociţilor! Iar locul vostru e la puşcărie. Nu în Brazilia, nu în guvern.

Cum ziceai tu, Tudorele? Că infractorii care nu au condiţii în puşcării să fie despăgubiţi?”

Share Page

Close