„Freacă menta” spunem de obicei despre o persoana care ni se pare că nu face nimic, că este inutilă sau leneşă.

Expresia, însă, îşi are rădăcinile în antichitate, când nobilii greci aveau obiceiul de a le cere servitorilor să frece mesele cu mentă, pentru a avea un miros plăcut atunci când servesc masa, scrie Adevărul.

În perioada secolelor XVIII – XIX, grecii au început să se răspândească şi în Balcani, unde au adus cu ei acest obicei.

În spaţiul de la nord de Dunăre au existat mereu comunităţi importante ale acestei etnii. Familiile înstărite de români au adoptat repede acest obicei, fiind considerat de mare rafinament.

Numai că de aici şi până la deprecierea înţelesului acestei expresii nu a mai fost decât un pas, pentru că unii dintre servitori, cei „certaţi cu munca”, preferau să stea toată ziua să frece mesele cu mentă, evitând astfel muncile mai grele.