În acest moment, ochii întregii lumi sunt pe negocierile de pace dintre Ucraina și Federația Rusă purtate prin intermediul Statelor Unite ale Americii. Modul în care va fi soluționată această problemă spinoasă politică externă va afecta nu doar Ucraina ci și tot spectrul relațiilor internaționale, va crea noi precedente și va consfinți o întoarcere în timp la ideologie specifică sfârșitului secolului al XIX-lea, până la jumătatea secolului al XX-lea, în care dreptul forței prevala în fața forței dreptului.
Încercând să înțeleg care este planul lui Donald Trump pentru a-și atinge obiectivul declarat încă din timpul campaniei electorale, restaurarea păcii în Ucraina dar și care este obiectivul său final, am analizat relațiile ruso-sino-americane pornind de la momentul apariției Chinei moderne, 1945.
În urma analizării acestor relații am ajuns la concluzia că Donald Trump încearcă să aplice aceeași politică pe care a aplicat-o cu succes Henry Kissinger, în cazul Chinei, doar că în sens invers. Adică, la sfârșitul anilor 60, începutul anilor 70, fostul secretar de stat american, Henry Kissinger, a reușit să spargă blocul comunist, să atragă China de partea statelor democrate și s-o îndepărteze de politicile URSS-ului.
Doar că acum lipsesc câteva elemente de care Kissinger a profitat la momentul respectiv:
a) Negocierile dintre China și SUA au fost secrete, iar rezultatul lor a fost făcut public abia după ce totul fusese rezolvat și semnat;
b) China avea deja o relație tensionată cu URSS motivată de teritoriile chineze (în special Manciuria) care erau sub ocupație sovietică;
c) China avea nevoie de o puternică industrializare, fiind în urma tuturor principalelor puteri economice ale lumii, iar Moscova nu-i putea satisface această dorință dintr-un motiv foarte simplu, nici ea nu deținea tehnologiile de care Beijingul avea nevoie;
d) Alianța blocului comunist cuprindea mult mai multe state (nu doar China și URSS), iar în rândul acestora apăruseră deja loc o serie de dizidențe, începând cu Iugoslavia lui Tito, Ungaria (Revoluția din 1956), Cehoslovacia (care a dus la Primăvara de la Praga din 1968) și chiar România – 1968 (după intervenția armată a URSS și altor state comuniste în Cehoslovacia);
e) În acest moment, Federația Rusă știe că după mandatul lui Donald Trump, viitorul președinte american nu va mai respecta înțelegerea, în timp ce Vladimir Putin și președintele Xi Jinping vor rămâne la Moscova, respectiv Beijing;
f) Federația Rusă speră într-o lume multipolară, în care Moscova să fie unul dintre poli și nu una bipolară în care hegemonia să și-o împartă SUA și China. La rândul său, Washingtonul nu prea vrea să împartă puterea nici cu Beijingul și nici cu Moscova;
g) În momentul Kissinger, SUA a avut de partea sa atât statele dezvoltate din Europa, cât și pe cele din Asia și Oceania. Acum nu are niciuna dintre aceste state și mai mult decât atât, aspect care nici nu era de conceput în timpul lui Henry Kissinger, nu are nici măcar Canada de partea sa;
h) URSS-ul de la sfârșitul anilor 60, începutul anilor 70 era o putere militară și politică. China din zilele noastre este nu doar o putere militară și politică ci și una economică, sens în care SUA nu are de oferit decât teritorii, dar acestea nu sunt ale sale.
Consecințele acestei politici internaționale dezvoltate de Donald Trump pe termen lung vor fi unele cu importante repercusiuni pentru Washington, dar și pentru relațiile internaționale în perioada post-Trump:
a) Pierderea influenței americane în Europa și crearea unui sentiment antiamerican în rândul tuturor statelor dezvoltate;
b) Pierderea credibilității Washingtonului pe plan internațional. Așa cum este acum percepută Federația Rusă (ca un stat care nu-și respectă obligațiile internaționale asumate), tot la fel va fi percepută și America;
c) SUA va intra într-o profundă recesiune economică;
d) Este foarte posibil ca, după modelul păcii ruso-ucrainene negociată acum de SUA, Beijingul să declanșeze un conflict militar, de o mai mică sau mai mare amploare, cu Taiwanul, apoi să apeleze la precedentul creat pentru a reclama ca insula să revină la patria mamă.
Ceea ce am prezentat mai sus este doar unul dintre scenariile posibile, dar care este cel mai aproape de adevărul de moment.
