12.4 C
București
sâmbătă, mai 18, 2024
AcasăDivertismentComentariul zileiDe ce spunem ”Tatal nostru” si nu ”Mama noastra”? Este Dumnezeu barbat?...

De ce spunem ”Tatal nostru” si nu ”Mama noastra”? Este Dumnezeu barbat? Pozitia si explicatiile BOR

in:

Stiri pe acelasi subiect

Rusia plănuiește acte teroriste și de sabotaj în Uniunea Europeană

Agențiile de informații ale statelor europene au fost informate...

Romania e deja calificata la Euro2024. Nu mai sunt bilete la meciul cu Elvetia!

Romania e deja calificata la Campionatul European din Germania,...

Rezumat Video: Kosovo invinge Israel. Romania are din nou sansa sa mearga la Euro!

Echipa nationala a Israelului a pierdut cu 0-1 duminica,...

Purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, Vasile Bănescu, consideră că discuția despre „genul” lui Dumnezeu, ridicată în Biserica Anglicană, este „o aproape hazlie aberație”.

Redăm punctul de vedere integral:

„Fluiditatea genului” și stabilitatea lui Dumnezeu

Menționarea lui Dumnezeu doar la masculin ar fi un „un motor al discriminării şi sexismului continuu împotriva femeilor”.

Aflăm că există această teribilă frământare de natură lingvistic-teologic-ideologică într-o anumită zonă ecleziastică a lumii noastre brave. Așadar, s-ar impune folosirea cu încredere a limbajului diferenţiat pe genuri în legătură cu Dumnezeu. Când ne referim la „Tatăl nostru”, de pildă. De ce nu, „Mama noastră”?

Această abordare recentă și năstrușnică a Izvorului existenței tuturor celor văzute și nevăzute din perspectiva „ideologiei de gen” este, desigur, o aproape hazlie aberație, posibilă în contextul expansiunii analfabetismului cultural și a deșertificării morale & intelectuale provocate printre altele de :

– abolirea progresistă a realismului necesar perceperii ordinii structurale a lumii, din care derivă datoria adecvării la realitate,

– suprimarea logicii învecinate cu lingvistica, filosofia, psihologia, dar și cu alte științe consacrate.

Ideologia de gen este o construcție ideatică, așa-zis culturală, orientată în răspăr cu realitatea, cu biologia, cu antropologia, cu ordinea firii. O ideologie menită să justifice o temă suprarealistă, absurdă, deci nocivă de pe agenda progresismului regresist (transgenderismul), progresism fără nicio legătură cu progresul, dar destrămător de ordine morală personală și publică.

Progresismul actual, părinte scelerat al ideologiei de gen, este la rândul lui un curent de veche sorginte marxist-leninistă, o formă de „terorism intelectual” care detestă iudeo-creștinismul roditor de ordine morală, autoritatea de orice tip, ierarhiile naturale și care privilegiază zgomotos marginalul și nefirescul în defavoarea centrului și a firescului, a valorilor tari, validate de experiența milenară a omenirii.

Scopul (ne)declarat? Distrugerea lumii „vechi”, dizolvarea fundamentelor societății edificate pe credință, cultură reală, rânduială, respect față de trecut și reperele lui morale & intelectuale, familie, disciplină, efort, emulație onestă și selecție axiologică.

Sensul clasic al termenului „ideologie”, apărut în modernitatea paricidă și deicidă din preajma Revoluției Franceze, indică o siluire a realității golite de orice sens spiritual, o punere a acesteia pe patul procustian al interesului de grup isteric revoluționar și o intoxicare a sferei publice prin infuzarea în spațiul acesteia a unor idei și teme esențialmente false, lipsite de contact cu realitatea „lucrurilor permanente”, cu istoria culturii universale și cu știința autentică.

Din această lucidă perspectivă, ideologia de gen, ca orice altă ideologie secretată de socialismul haotizant moral și social, este situată la polul opus adevărului. Adică la acela al minciunii.

Suprarealista ideologie a „genului fluid” este radical și pervertitor opusă celei mai înalte viziuni despre om, aceea descrisă de antropologia iudeo-creștină care distinge limpede între bărbat și femeie, între masculin și feminin, între paternitate și maternitate, între cădere și înălțare, între bine și rău, viziune realistă întemeiată pe Revelația Adevărului în Istorie (o realitate, nu o narațiune) și augmentată masiv de marea filosofie și de științele autentice, care nu își fac un scop în sine din războiul cu discernământul, cu bunul-simț care operează în actul profund al înțelegerii lumii și a omului.

Motiv pentru care „ideologia de gen” – camuflată perfid într-un capitol al Convenției de la Istanbul din 2011 (semnate și de România), Convenție dedicată în principiu temei onorabile a prevenirii și combaterii violenței împotriva femeilor – este una toxică pentru organismul comunitar, al cărui interes major nu este să contrazică și să combată realitatea, ci să o valorizeze înțelept spre binele individual și comunitar.

Bine care are totdeauna legătură cu adevărul inclusiv științific, nu cu minciuna, ideologică sau nu”.

YouTube video player

Ultimele stiri

Exit mobile version