Antreprenorii români acuză din plin felul în care organizațiile politice asupresc companiile private, după ce de zeci de ani căpușează prin diverse tertipuri companiile de stat. Fondatorul companiei Sameday Curier, Octavian Bădescu, a rememorat experiența sa la companiile de stat în cadrul podcastului Banul cu Sorin Manea, și susține că în formula actuală partidele politice sunt doar niște case de schimb valutar.
„Companiile de stat sunt niște organizații asuprite, pe scurt, sunt asuprite de mediul politic. Cam asta e ce se intampla ca fenomen.
Ele în mod normal explică mecanismul de asuprire ca să înțeleagă oamenii despre ce vorbim. Sunt niște case de schimb valutar de transformat voturile în bani și banii în voturi.
Vedeți partidele politice vin cumva peste companiile de stat. Deci, dacă tu conduci o companie de stat, s-ar putea să acționezi dacă vrei binele companiei de stat în detrimentul organizației paralele numită partidul politic. Adică managementul companiilor de stat. Teoretic, ale cui sunt companiile de stat? Ale statului? Da? Dar proprietarul în scripte este un minister în general, sau o primărie.
Da, ministrul este… Reprezentant al companiei este reprezentantul organizației paralele numită Partidul Politic. Care partid politic în genere nu prea are venituri proprii? Sigur, cu excepția subvențiilor de la stat, dar care sunt insuficiente pentru nevoile partidului politic permanent sunt insuficiente, se dovedesc a fi insuficiente.
Și atunci partidul politic își recompensează proprii membri de partid prin poziții în companiile de stat. Deci ele devin cumva case de schimb valutar pentru că oamenii din partidele politice care lucrează pentru partidul politic, după aceea sunt recompensați și sunt puși pe statele de plată ale companiilor care aparțin întregului popor zis.
Compania de stat, care după aceea sigur că fiind recompensați sub forma asta, ajută în adunarea de voturi pentru următoarele alegeri sau în adunarea de mijloace economice pentru o companie de stat sunt mari. Ele au furnizori și atunci există o preocupare pentru a extrage resurse din aceste companii de stat către niște buzunare private care finanțează partide politice.”
