Oreste Teodorescu: Scrisoare deschisă pentru românii care s-au săturat de război pentru nimic

526

Preocupați excesiv de propria noastră bulă de confort, am pierdut din vedere în ultimii ani, mari teritorii ale unei Românii pe care nici nu o cunoaștem nici nu o înțelegem foarte bine, iar partidele noastre, mainstream devenite adevărate caste închise s-au mulțumit sa-și conserve propriile bazine electorale fără să facă nici cel mai mic efort de a se deschide către marele procent de nehotărâți, nemulțumiți și frustrați. Și iată că din marea tăcută dar învolburată, cineva a analizat, a adunat și în cele din urmă a articulat o platformă conservatoare, care ne-a rezervat tuturor marea supriză a intrării AUR în parlament.

Am comite o impardonabilă eroare să trimitem în derizoriu această mișcare, fără ca nici măcar să avem curiozitatea de a o pătrunde ceva mai adânc pentru a o înțelege pe deplin. Ne situăm periculos deja la intersecția României noastre cu România lor, iar această polarizare nu poate aduce cu adevărat nimic bun! Nu dezbinarea definește o țară normală, ci convergența, dar încă suntem departe de a ne vindeca de morbul dihotomiei și a războiului steril.

Începutul modernității declanșat de amplele revoluții iluministe ale secolului al XIX, ne-a găsit cu o populație în marea ei majoritate, needucată, săracă, obosită, ignorantă, abuzată de stăpâniri străine, corupte, hrăpărețe și foarte reticente la schimbare. De aceea, secolul XX ne-a adus câteva dictaturi succesive cu prea scurte pauze de democrație între ele. Istoria nu ne-a ajutat prea mult să înțelegem libertatea, responsabilitatea și mai ales statutul de cetățean.

Comuniștii ne-au ținut jumătate de secol într-o sclavie  a statului autoritar și omniprezent, iar în  zorii anilor 90, revoluția a fost confiscată de politruci, toate activele statului au fost transferate pe căi oculte în mâinile foștilor activiști și securiști, iar noul capitalism de cumetrie a satisfăcut doar o pătură socială puțin numeroasă. În loc să pună în centrul vieții sociale, școala ca mediul fundamental de educare și formare alături de instituția proprietății ca scop al realizării prin muncă și creativitate menite să putem progresa material și spiritual, ticăloșii care s-au perindat timp de trei decenii la putere au hotărât să ne reîntoarcă la iobăgie. Așa au apărut baronii locali și reflexul medieval al stăpânului politic.

Partidele politice românești au tot fugit în ultimii ani de intelectualii care puteau înțelege și apoi explică mulțimilor ce înseamnă capitalismul, democrația, libertatea de exprimare și mai ales responsabilitatea cetățenească față de societate și de aceea noi practicăm un capitalism de cumetrie, avem oligarhi nu investitori și nimic nu funcționează în afara politizării sistemului. În loc să ne modernizăm și să ne occidentalizam, am fost ținuți captivi cercurilor de interese, am permis corupției să pătrundă în toate instituțiile și am ratat până astăzi toate oportunitățile de prosperitate. Prea repede ne-am întors la fanariotism și am rămas frustrați că statul în loc să ne fie prieten s-a transformat în inamicul public numărul 1.

În toate guvernările succesive de până acum a excelat doar inflația, am devalorizat moneda pentru a susține pensiile și salariile unor largi pături sociale defavorizate după falimentarea industriei și agriculturii românești, am transformat diplomele universitare în simple hârtii, doctoratele într-un lung șir de plagiate, am preferat să importăm lucruri de proastă calitate dar ieftine, în loc să producem noi, am subfinanțat domeniile strategice ale sănătății, cercetării și inovației, am gonit elitele și furându-ne singuri căciula ne-am trezit codașii Europei. Avem generații care nu au studiat nimic consistent în școli, licitații trucate, birocratizare excesivă, nu a îngrijorat pe nimeni că în loc de o societate instruită și aplicată devenim o masă amorfă de analfabeți funcționali.

Și acum ne miram că imensele noastre frustrări au născut un partid naționalist, suveranist, conservator și anti sistem? Oare putem înțelege că votanții lor sunt conspiraționiști pentru că nu mai au încredere în nimeni, sunt ultra religioși pentru că singurul lor sprijin rămâne Dumnezeu și armata lui de sfinți? Sunt împotriva sistemului, pentru că nu și-au găsit un loc decent în arhitectura lui? Dacă nu vom fi capabili să metabolizam că ei sunt expresia României neștiute și neînțelese, abia atunci vom fi expuși pericolului anarhiei și a violențelor sociale.

Încă mai avem timp să ne cunoaștem bine între noi și să aducem pace!