M-am tot uitat dupa vreo actiune sindicala de 1 Mai. Un program, o duda organizata de sindicate, ceva acolo de ziua lor. A fost ziua muncii, ziua luptei pentru drepturile salariatilor, o chestie extrem de importanta. Ar fi trebuit sa vorbim despre traditie in domeniu. Despre oameni si sclavi, despre „chimia” dintre angajat si angajator. Ce, nu exista? Pe bune?

Si apropo de traditie, de istorie, stiati ca prima greva consemnata ca atare in acte a avut loc in anul 1150 i.H.? Un papirus care dateaza din acel an, pastrat la Muzeul Egiptean din Torino, poate fi considerat actul de nastere al grevei. „Ne este foame!”, strigau muncitorii din satul Deir el-Medinet (la nord de Teba) cand au incetat lucrul la constructia mormintelor regilor si reginelor.  „Patron” si „angajator” era faraonul Ramses al III-lea.

Oamenii sai erau nemultumiti ca, timp de 18 zile, nu le-au fost platite salariile – care constau in alimente (peste uscat, grau, legume) si… farduri. Acestea din urma nu erau produse cosmetice de infrumusetare, asa cum le stim astazi, ci creme pentru protectia de razele solare.

Atunci a fost consemnata si prima strategie sindicala. Riscul ca „grevistii” sa ramana fara loc de munca era minim intrucat, pentru un faraon, locul de veci avea cea mai mare prioritate. Asa ca Ramses al III-lea nu a stat sa negocieze prea mult si le-a platit restantele plus veniturile pe doua luni in avans.

Iar ca sa nu mai aiba parte de conflicte de munca a inventat o noua functie – cea de „administrator”, un fel de diriginte de santier in zilele noastre. Personajul era ales dintre cei mai priceputi muncitori. Acesta avea in sarcina graficul lucrarilor, dar si plata la timp a „salariilor” muncitorilor.

Au urmat vreo 3.000 de ani de „pace sindicala”. Ori poate sclavie? In ultimii doua-trei sute de ani s-a tot luptat pentru drepturi, pentru corectitudine si respect. Unde am ajuns? Stati linistiti, nu am facut pasi inapoi. Dar nici nu am progresat.

Ma rog, oricum ar fi, acum, miscarea sindicala pare  a fi o gluma buna. Unii se fac ca „sindicalesc” alti se fac ca „sindicalizeaza”. Multor angajatori putin le pasa. Criza inca li se pare o scuza buna pentru comportamente abjecte. Doar astfel de comportamente aduc cresteri cu doua cifre ale veniturilor, doar concedierile li se par solutii de management.

Sunt surprins de modul in care (nu) reactioneaza patronii la astfel de tampenii. Sau am fost surprins. Daca te uiti la productivitatea companiilor din Romania observi ca alea profitabile sunt din energie sau din zona afacerilor cu statul. Curat investitor!

Sa nu credeti ca am uitat de sindicate. Ar fi trebuit ca acestea, in relatie cu patronatele, sa construiasca un sistem modern de resurse umane. Si impreuna cu guvernul ar fi trebuit sa construiasca un sistem corect de protectie sociala.

In schimb, despre ce naiba vorbim noi? Ce mai dezbatem? NIMIC. Nu-mi ramane decat sa sper ca si pentru elitele de azi va veni o vreme cand la moda vor fi iar piramidele. Evident, în acelasi scop. 1 Mai a-nviat!