21.5 C
București
marți, mai 5, 2026
AcasăDivertismentVorba zileiN-ar trebui sa ne fie niciodata rusine de lacrimile noastre, caci ele...

N-ar trebui sa ne fie niciodata rusine de lacrimile noastre, caci ele sunt o ploaie binefacatoare pe praful pamantului care ne impaienjeneste privirea, impovarandu-ne inimile inasprite – Charles Dickens

in:

Stiri pe acelasi subiect

Charles John Huffam Dickens (n. 7 februarie 1812 – d. 9 iunie 1870) a fost un romancier englez.

harles Dickens este un scriitor englez reprezentativ pentru realismul secolului al XIX-lea, cunoscut prin opere precum Marile sperante, Aventurile lui Oliver Twist, David Copperfield, Martin Chuzzlewit, Dombey si fiul, Timpuri grele, Dugheana cu vechituri (Pravalia cu antichitati), Documentele postume ale clubului Pickwich, Nicholas Nickeby, Barnaby Rudge, Poveste despre doua orase (ultimele doua, romane istorice). Se naste la 7 februarie 1812, in Portsmouth, Hampshire, ca fiu al lui John si al Elizabethei Dickens. In 1817, familia sa se muta in Chatham, Kent, in 1822 mutandu-se din nou, in cartierul Camden Town,Londra. Primii ani ai vietii au fost unii foarte fericiti, petrecandu-si timpul liber in compania romanelor de aventuri ale lui Tobias Smollett si Henry Fielding. Familia sa facea parte din nobilimea de mijloc si i-a asigurat educatia la o scoala privata, dar totul avea sa se schimbe dupa ce tatal sau a pierdut o suma mare de bani in distractii si straduindu-se sa-si mentina pozitia sociala, familia fiind trimisa la inchisoarea datornicilor.

La varsta de 12 ani, Dickens este destul de matur ca sa munceasca zece ore pe zi in fabrica de crema de ghete a lui Warren (aflata in apropiere de statia de cale ferata Charing Cross), pentru sase silingi pe saptamana. Cu acesti bani trebuie sa-si achite cazarea si sa incerce sa-si ajute familia. Dupa o perioada de timp, situatia familiei se imbunatateste in urma unei mosteniri venite din partea familiei tatalui.

Familia Dickens iese din inchisoarea saracilor, dar mama il lasa pe Charles sa lucreze in continuare la fabrica de crema de ghete. Dickens n-o va ierta niciodata si acest resentiment, precum si situatia grea a clasei in mijlocul careia si-a trait o parte din copilarie vor deveni teme majore ale operei sale. Avea sa-i spuna mai tarziu biografului sau: „Niciun sfat, nicio aprobare, nicio incurajare, nicio consolare, niciun sprijin din partea nimanui de care sa-mi amintesc, asa ca, ajuta-ma, Doamne!”.

Ultimele stiri