Bună Vestire este una dintre cele mai vechi sărbători creștine. Este prima sărbătoare confirmată în documente dintre sărbătorile Maicii Domnului. Așa cum îi spune și numele, este o sărbătoare a bucuriei, ziua în care se primește o veste minunată: Fecioara Maria este anunțată de către Arhanghelul Gabriel că va concepe şi va deveni mama lui Iisus din Nazaret.
Tradiţia spune că, în această zi aducătoare de veste minunată, oamenii nu au voie să se certe, fiind mare păcat. Străbunii credeau că cine se ceartă în această zi va avea necazuri tot anul.
Evanghelia Sfântului Apostol și Evanghelist Luca arată cum Arhanghelul Gavriil a fost trimis către Fecioara Maria din Nazaret pentru a-i vesti că a fost aleasă de Dumnezeu să aducă în lume pe Fiul Său, spre mântuirea oamenilor (Luca 1, 26-38).
După o viețuire de 12 ani în Templul din Ierusalim, Fecioara Maria a fost încredințată unui bătrân drept, numit Iosif, sub rânduiala însoțirii, dar pentru păzirea fecioriei celei care L-a născut pe Dumnezeu. Despre cum a fost ales acel bărbat, tradiția Bisericii arată că s-a făcut în acest fel: din casa și din seminția lui David au fost aleși bărbați fără femei, iar toiegele lor au fost puse în altar; al cărui toiag a înverzit, acela a fost ales pentru a i se încredința Fecioara Maria. Dreptul Iosif a luat-o în casa sa din Nazaretul Galileii. Aici, pe când se afla la rugăciune, a primit vestea adusă de Arhanghelul Gavriil, precum că a aflat har înaintea lui Dumnezeu, dovedindu-se vrednică să aducă în lume, ca om întrupat, pe Mântuitorul Iisus Hristos, scrie Agerpres.
Data acestei sărbători a variat la început. În Răsărit, însă, data de 25 martie s-a generalizat probabil îndată ce Naşterea Domnului a început să fie sărbătorită peste tot la 25 decembrie, adică încă din prima jumătate a sec. al V lea.
În popor i se mai spune acestei sărbători Blagoveștenie, Ziua Cucului sau Ziua Zămislirii Domnului. Pe lângă semnificaţia religioasă, în ziua de Bună Vestire în unele zone din ţară se spune că atunci cânta cucul prima oară. În tradiţia populară cucul este vestitorul de lucruri importante din viaţă de zi cu zi a omului. În trecut se credea că în momentul în care o persoană îl auzea pentru prima oară cântând în acel an, omul trebuia să numere de câte ori acesta cânta. Astfel, omul află câţi ani mai are de trăit, scrie site-ul creștinortodox.ro.
Conform unei superstiţii, de Bună Vestire este bine să se pună în pragul casei sare şi pâine pentru hrană îngerilor.
În această zi oamenii nu trebuie să se certe deoarece este mare păcat. Persoanele care se ceartă în ziua de Bună Vestire vor avea necaz tot anul.
În regiunea Bucovinei, de Bună Vestire nu se pun ouă la cloşcă, deoarece se crede că puii ar putea ieşi cu două capete şi patru picioare.
În alte regiuni, pentru a se asigura că vor avea parte de roade bogate în livezi, oamenii ameninţau pomii cu toporul după care îi stropeau cu ţuică.
Tot în această zi, persoanele din Maramureş adună toate lucrurile nefolositoare de prin curţi şi le dau foc. Acest obicei poartă numele de Noaptea focurilor şi este practicat de către toţi maramureşenii, începând de ziua şi durând de obicei după miezul nopţii sau chiar până în zori.
Datorită faptului că în această zi este dezlegare la pește, o superstiţie spune că o persoană care gustă în această zi pește, se va simţi întregul an precum peştele în apă. În popor se mai spune că toţi pescarii nu ar trebui să arunce cu mămăligă în apă în ziua de Bună Vestire. În caz contrar, toţi peştii din acea apă vor muri.
De Bună Vestire, primul cântec al cucului trebuia să îi găsească pe toţi oamenii îmbrăcaţi în haine curate, joviali, veseli, cu bani în buzunare şi cu stomacul plin. Dacă oamenii nu ar îndeplini cu stricteţe aceste ritualuri se credea că respectivii nu se vor putea bucură de toate bogăţiile pe care anul urma să le aducă. Iar dacă primul cântec al păsării era auzit pe stomacul gol, în stânga sau în spatele omului, acest lucru era un semn rău, precum spun şi versurile „Cucu-n spate mi-a cântat/ şi moartea m-a săgetat!”. Mai mult, conform unei superstiţii, persoanele care auzeau cucul toată primăvară urmau să moară în scurt timp.
În unele locuri se obişnuia că flăcăii şi fetele de însurătoare să întrebe cucul câţi ani mai trebuie să aştepte până se vor căsători. Dacă pasărea tăcea acesta era prilej de mare bucurie deoarece tăcerea semnifică o căsătorie grabnică, în timp ce cântecul cucului însemna încă un an de aşteptare.
