Razboiul la Marea Neagra din Ucraina si suspiciunile privind atacuri cu arme chimice din partea Rusiei ridica temeri din partea oamenilor obisnuiti sa manance peste proaspat si fructe de mare de la Marea Neagra. Chiar daca nu exista inca dovezi ca s-ar fi utilizat arme biologice la Marea Neagra, specialistii previn populatia asupra unor tipuri de carne de peste care poate avea efect toxic asupra organismului prin inmagazinarea unor tipuri de substante nocive.

Medicul Radu Țincu a explicat în podcastul lui Cătălin Măruță care sunt peștii care conțin cea mai mare cantitate de mercur și cum putem limita intoxicația cu această substanță. Potrivit medicului, simptomele pot deveni grave.

„La nivel european, principala sursă de expunere la Mercur nu este vrăjitoria, ci consumul de alimente contaminate cu Mercur. Pe primul loc, din păcate, în Europa, sunt peștele și fructele de mare. Toată lumea mă întreabă dacă eu mănânc. Desigur, pentru că nu putem elimina din alimentație peștele și fructele de mare. Dar sunt niște recomandări cu privire la ce ar trebui să mâncăm ca să avem un risc mai mic să ne contaminăm.

Trebuie să înțelegem că Mercurul se bioaccelerează, adică odată ce ajunge în apele mărilor și oceanelor, el este preluat de pești din ce în ce mai mari. Adică peștii mari îi mănâncă pe cei mici care la rândul lor s-au încărcat cu Mercur și tot așa. Și este frecvent folosită ca exemplu comparația dintre sardină și rechin. Sardina și rechinul au o diferență de aproape 200 de ori în ceea ce privește cantitatea de Mercur pe care o înmagazinează. Rechinul are mult mai mult Mercur, pentru că el mănâncă toate celelalte specii care au acumulat Mercur.

Prima regulă când alegem să mâncăm pește și fructe de mare e să vedem de unde provin și a doua e să alegem pești mici care nu sunt răpitori, pentru că aceștia sunt mai puțin încărcați, comparativ cu cei mari”, a spus medicul Radu Țincu.

Potrivit specialistului, tonul, rechinul și somnul sunt peștii care conțin cea mai mare cantitate de mercur.

„De multe ori lumea mă întreabă dacă e bine să mâncă pește de acvacultură sau răpitor. Păstrăvul nu e încărcat, pentru că de obicei provine din păstrăvării, unde apa este verificată și controlată toxicologic. Însă și cei din păstrăvării au și ei problemele lor, pentru că acolo îi cresc supraaglomerați și trebuie să folosească anumite tratamente pentru ca ei să nu se îmbolnăvească. Și e posibil să fie încărcați cu anumite antibiotice sau alte substanțe antiseptice. Dar, dacă mă întrebi, mai bine mâncăm o săptămână păstrăv de acvacultură și altă săptămână un pește de mare, de dimensiuni mici”, a adăugat Radu Țincu.

Medicul spune însă că Mercurul din organism poate fi eliminat doar cu ajutorului medicului.

„Odată ce s-a acumulat, organismul nu are capacitatea să-l elimine singur. El rămâne în sânge undeva la 60 – 70 de zile, după care se depozitează. El se depozitează în creier. Sistemul nervos central este zona predilectă de depozitare al metil-mercurului. Și pățești ceea ce pățesc 90% dintre cei care au cantități mai mari de mercur, adică încep să apară tulburările neuro-cognitive. Adică începe o stare de oboseală psihică, o stare de incapacitate de concentrare, atenție. Ți se par banale, mulți spun că stresul ne face să avem astfel de stări, dar ele sunt diferite de cum erai înainte. Oamenii ăștia simt că au o perdea care le acoperă zona de gândire”, a mai explicat medicul .