Comisia Europeană a propus, miercuri, o Directivă UE cu principiile după care statele membre trebuie să se ghideze pentru a stabili salarii minime echitabile și specifice fiecărei țări. Comisia propune un cadru legal fără a impune un nivel de plată și se adresează mai multor categorii de angajați cu contract, dar nu și celor liber profesioniști.
“Salariile minime există în toate statele membre UE. 21 de țări au salarii minime statutare iar în 6 state membre (Danemarca, Italia, Cipru, Austria, Finlanda și Suedia) protecția salariului minim este oferită exclusiv de acorduri colective. Însă, în majoritatea statelor membre, lucrătorii sunt afectați de salarii neadecvate și/sau diferențe în asigurarea protecției oferite de salariile minime.
Propunerea Comisiei respectă pe deplin principiul subsidiarității: crează un cadru pentru standarde minime, respectând și reflectând competențele statelor membre și autonomia partenerilor sociali și a libertății contractuale în aria salariilor. Nu obligă statele membre să introducă salarii minime statutare, și nu setează un nivel comun al salariilor minime”, arată un comunicat al instituției.
Țările care au mai multe acorduri de negociere colectivă tind să aibă o proporție mai mică de muncitori plătiți cu salarii mici, inegalitate salarială mai mică și salarii minime mai mari. Așadar, propunerea Comisiei are ca scop promovarea negocierilor colective în privința salariilor din toate statele membre.
“Țările cu salarii minime statutare ar trebui să pună în aplicare condiții pentru ca salariile minime să fie stabilite la niveluri adecvate. Aceste condiții includ criterii clare și stabile, valori de referință pentru a ghida evaluarea nivelului adecvat și actualizări din timp a salariului minim”, arată documentul de propunere.
Toate statele UE ar trebui să încurajeze negocierea colectivă. Cadrul pentru negocieri colective ar trebui stabilit prin lege sau acord tripartit.
“Directiva ar trebui să se aplice lucrătorilor care au un contract de angajare sau un raport de muncă, definit prin lege, convenții colective sau practica în vigoare în fiecare stat membru, având în vedere criteriile stabilite de Curtea de Justiție a Uniunii Europene pentru determinarea statutului muncitorului”, potrivit sursei citate.
Directiva s-ar putea aplica următoarelor categorii, dacă respectă criteriile: lucrătorii casnici, lucrătorii la cerere, lucrătorii cu activitate intermitentă, lucrătorii pe bază de tichete (vouchere), lucrătorii fictiv-independenți, lucrătorii pe platforme digitale, stagiarii și ucenicii. Cei cu adevărat liber profesioniști (lucrători în regim independent) nu intră în această Directivă.
“Abuzul statutului de persoană care lucrează independent (self-employed), precum este definită în legislația națională, fie că prestează la nivel național sau în situații transnaționale, este o formă de muncă fals declarată care este frecvent asociată cu munca nedeclarată. Munca fictiv-independentă apare atunci când o persoană este declarată independentă în timp ce îndeplinește condițiile caracteristice unei relații de angajare, pentru a evita anumite obligații legale sau fiscale. Determinarea existenței unei astfel de relații de angajare ar trebui ghidată de către faptele muncii propriu-zis prestate și nu de către descrierea relației dintre părți”, potrivit propunerii.
În cazul încălcării prevederilor care stabilesc protecția salariului minim, statele membre trebuie să aplice sancțiuni proporționale și descurajante.
Propunerea Comisiei oferă o aplicare și monitorizare îmbunătățită a protecției salariului minim stabilit în fiecare țară, mai arată documentul.