16.4 C
București
joi, martie 28, 2024
AcasăDivertismentComentariul zileiGastronomogogii - o metafora cu miros maro

Gastronomogogii – o metafora cu miros maro

in:

Stiri pe acelasi subiect

Acum pot sa mor linistit. Am vazut de toate. Am asistat la momente marete in viata acestui neam. Nicolae Balcescu nici nu cred ca a indraznit sa viseze vreodata atatea si atatea chestiuni de importanta nationala care sa i se perinde prin fata ochilor lui. Ei bine, mie mi s-au perindat. Am vazut cum un dictator si-a cladit propria tara, apoi cum a fost impuscat pentru asta de cealalta tara.

Apoi am vazut cum oamenii dictatorului au cladit, dupa 1990, propriul lor stat, de data aceasta unul democratic. Am vazut cum cetatenii din statul Lor au inghitit pe nemestecate elixirul bogatiei fara de munca. Si am asistat la crearea unei noi rase de romani, una care si-a incorporat in ADN lipsa de comunicare, rautatea, invidia, necinstea. Si teapa.

Cred ca regretatul dictator isi freaca mainile de bucurie, de acolo de sus, sau de jos, cand ii vede pe discipolii lui cum topaie liberi pe strazile patriei. Am mai vazut cum s-au construit 500 de kilometri de autostrada in 24 de ani. Cum spitalele au ajuns sa functioneze ca niste sali de asteptare pentru amatorii de locuri de veci. Am vazut cu ochii mei cum a luat fiinta Catedrala Mantuirii Neamului. Mantuirii de ce? Nici nu mai conteaza.

Nu in ultimul rand am trait si momente absolut haioase, glume nationale la care Bacalbasa ar fi facut infarct de la atata ras. Iar unul dintre cele mai hilare din istoria poporului multilateral imprastiat pe planeta asta poate fi considerat momentul in care Calin Popescu Tariceanu a tradat PNL. Discursul pe care l-a tinut in calitate de fervent sustinator al loialitatii fata de familie mi-a placut cel mai mult. Barbat dedicat, ce mai.

Ma intreb insa, oare ce impinge un politician sa faca astfel de gesturi? Cred ca noi, dupa 24 de ani, tot nu am inteles exact cum sta treaba cu democratia, cine este ea, de unde vine si ce vrea.

Unu la mana, o regula este ca atunci cand o suta de oameni voteaza “pentru” si trei “impotriva”, sa te supui majoritatii. A doua regula este ca atunci cand nu vrei sa ajungi intr-o astfel de situatie este musai sa-ti pregatesti argumente solide in sprijinul ideilor tale. A treia la mana, democratia este o formula extrem de costisitoare – trebuie sa cheltui mult pe termen scurt pentru a castiga pe termen lung. A patra regula importanta este ca realitatea din birou nu se potriveste niciodata cu realitatea de dincolo de geamurile incaperii in care ai scaunul lipit de poponet.

Democratia nu are nici o legatura cu ciolanul. Acesta tine de un alt domeniu, de cu totul altceva chiar daca fonetic suna asemanator – gastronomogogia. Asta e atunci cand inghiti pe nemestecate, fara sa ti se faca greata, vorbe de politician. Din pacate, si acest domeniu a fost demitizat pe plaiurile mioritice. Gastronomogogii sunt cei care mananca lucruri cu miros maro. Sunt cei care daca iti dau o falanga peste pupila in cadrul dezbaterilor televizate vomiti carabusi la colt de strada.

De fapt asta este si democratia noastra, o dictatura a pumnului in gura, a urletelor de la tribuna – demagogia este o virtute iar dialogul un semn de slabiciune.

Asadar, am vazut o multime de momente epocale. Imi pare rau ca nu le-am putut insira pe toate. Dar am ajuns la concluzia ca democratia miroase ca atunci cand esti stricat la stomac. Macar socialismul era inodor, incolor si insipid. Daca nu ar fi durut foarte tare l-am fi pastrat si acum.

Ultimele stiri