Opoziția românească din ultimul an a pus față în față două curente aflate la polurile opuse ale spectrului politic: AUR și USR. Pe de o parte avem un partid cu tendințe clare de extremă dreaptă, condus de către un personaj violent format în galeria suporterilor echipei de fotbal Rapid București, George Simion, iar pe de altă parte avem o formațiune care a reușit să coalizeze o parte cosmopolită a nehotărâților scenei politice, cu tendințe clare ale stângii neo-marxiste (sau sexo-marxiste, expresia preferată de către Simion), USR.
La o primă vedere, orice om interesat câtuși de puțin de politica românească, ar spune că cele două grupuri nu vor putea ajunge niciodată la vreun acord. Istoria ultimelor luni ne-a arătat însă că atunci când interesul personal primează, apar anomalii care bat orice paradigmă ideologică.
Ministrul Energiei Virgil Popescu pare să fi devenit liantul unei povești de dragoste nescrise între George Simion și Cristina Prună. Sună ciudat, dar se pare că lucrurile în Parlament iau o turnură complet atipică în ceea ce privește relația dintre USR și AUR.
De la începutul anului 2022, cei doi politicieni ai opoziției s-au transformat în cele mai aprige voci împotriva ministrului energiei. Atât Simion cât și Prună și-au manifestat virulent, și uneori chiar violent, nemulțumirile față de acțiunile întreprinse de Ministrul Popescu. Și așa apare prima întrebare: ce expertiză au cei doi parlamentari în domeniul energetic? Analiza celor două CV-uri ne arată că niciunul dintre cei doi reprezentanți ai opoziției nu are nici cea mai mică experiență în domeniul energetic care să le ofere calitatea de mari experți, așa cum de foarte multe ori se și prezintă.
Bun, să zicem că în România nu este primul caz în care politicieni fără nicio calificare într-un domeniu se poziționează ca atotcunoscători. Dar de ce tocmai ei doi?
Am ajuns la această întrebare după ce am analizat poziționările celor doi parlamentari referitor la subiectul privind decarbonizarea. Într-un moment critic pentru viitorul României apar două voci, din partide total diferite, care se împotrivesc sincron măsurilor promovate de către Ministrul Energiei Virgil Popescu privind decarbonizarea energiei pe termen lung. Mai precis, asistăm la un proces de susținere a mijloacelor energetice poluante împotriva tehnologiilor verzi-regenerabile.
Faptul că George Simion, liderul extremiștilor de la AUR, se împotrivește oricărei măsuri de eficientizare energetică nu ne miră aproape deloc. Nu mai este o surpriză că fostul lider de galerie este un mare susținător al gazelor rusești, fiind foarte clar că Moscova îl alimentează cu bani foarte frumoși pentru a se împotrivi virulent măsurilor guvernamentale care au drept principal obiectiv independența energetică a României.
Mai surprinzătoarea este reacția doamnei Prună, membru marcant al progresiștilor de la USR, care, în data de 10 noiembrie a livrat în Parlament un discurs aproape identic cu cel al lui George Simion.
George Simion (AUR): „În Germania se redeschid capacități energetice (n.r. pe cărbune) […] dacă închidem Ișalnița și Paroșeni ce facem? Vă faceți vinovați de asasinarea economiei naționale! Nu votați cum vă spune Virgil Popescu!”
Prună (USR): „Virgil Popescu a condamnat România la statutul de importator net de energie. De peste 3 ani de când ocupă portofoliul de ministru al energiei Virgil Popescu a condamnat România la statutul de importator net de energie şi a scos din funcțiune 25% din capacitățile de producție. Prin această lege (nr. lege care se opune decarbonizării sistemului energetic) obligăm Guvernul incompetent PNL şi PSD la responsabilitate şi sperăm că parlamentarii acestor formațiuni vor urmări interesul României şi vor vota inițiativa.”
Există cel puțin două motive pentru care Cristina Prună a avut această reacție contrară tuturor principiilor de bază ale Uniunii Salvați România, care a promovat în toți acești ani ai existenței sale politici progresiste care includeau și foarte multe puncte privind energia verde.
În primul rând, Prună și-a permis să iasă din cuvântul partidului pentru că urmează să se poziționeze anti-Drulă în 2024. Ea este una dintre principalele voci ale lui Dacian Cioloș din USR, fiind chiar propusă în 2021, de premierul desemnat Cioloș, pentru a fi Ministrul Energiei (deși nu are absolut nicio experiență în domeniu!).
În al doilea rând, și cred că cel mai important aspect de urmărit, Cristina Prună a avut această declarație la indicațiile clare venite de la Paris. Conform CV-ului ei, singura legătură mică cu domeniul Energetic a avut-o la începutul carierei, în 2011, când a lucrat pentru marea corporație franceză Air Liquide.
Trebuie să ne uităm puțin înapoi, doar câteva luni, pentru a ne reaminti că Franța a luat o decizie cel puțin interesantă din perspectivă energetică. Pe 21 octombrie 2022, președintele Franței Emmanuel Macron anunța că Parisul va părăsi Carta Energiei. În pofida criticilor venite din partea militanților de mediu care l-au acuzat că această decizie este categoric împotriva calendarului privind decarbonizarea, decizia a fost una categorică și finală. Asta înseamnă că Franța va continua să folosească energie poluantă și va susține din ce în ce mai puțin proiectele bazate pe energie regenerabilă.
Având în vedere relațiile foarte bune dintre Cioloș și Macron, corelat cu faptul că Cioloș o controlează pe Cristina Prună, rezultă poziționarea bizară a celei din urmă în parlament atunci când Ministrul Energiei Virgil Popescu a propus acțiuni legislația decarbonizării.
Ca o paranteză trebuie menționat că guvernul a propus ca legislația decarbonizării să fie adoptată, cu mențiunea că nu va fi închis nici un complex energetic pe cărbune până ce România nu va avea capacități noi în sistem, pe gaz. Practic, în timp vor fi convertite anumite centrale termoenergetice din cărbune, pe gaz. Astfel rezultă mai puține emisii, mai multă eficiență, mai multă flexibilitate.
Interesul Franței este ca România să nu îi iasă din cuvânt și să restabilească legăturile pe care cele două țări le aveau în perioada interbelică. Să nu ne mire dacă vom mai vedea acțiuni pe care francezii le întreprind transpuse la noi prin personaje din anturajul lui Dacian Cioloș, mai ales în domenii strategice, de interes național, precum cel energetic.
Simion și Prună sunt doi pioni ai marilor actori geopolitici din Europa, Rusia și Franța, care uită în primul rând că reprezintă statul român în calitate de parlamentar. Această înaltă demnitate publică este folosită de cei doi în interes personal, vânzând astfel de discursuri anti-România pe bani grei veniți atât de la Moscova cât și de la Paris.
Asistăm astfel la o relație ciudată între stânga progresistă și extrema dreaptă bazată pe bani externi cu scopul de a favoriza acțiuni benefice actorilor din afara României. Iubirea dintre George Simion și Cristina Prună se va extinde pe baza argumentului situării în opoziție la o mare parte a celor două partide care, cine știe, poate în 2024 vor candida într-o formulă comună.
