Tot mai multa lume începe sa gândească critic cu privire la dimensiunea istorică la care ne aflam, denumită generic Marea Resetare, care a cuprins deja ansamblul relațiilor internaționale și mecanismele socio-economice și culturale ale natiunilor.

Dincolo de blocajele provocate de pandemie și de problemele marilor economii planetare, lumea in care trăim pare așezată pe mai multe butoaie de pulbere, gata sa explodeze mai mult sau mai puțin controlat, mai mult sau mai puțin predictibil. Așadar, viitorul pare destul de incert, mai ales dacă luam in considerare principalele falii, create in primul rând de ciocnirea tehnogigantilor SUA și China. Dacă începând cu 1918, America a devenit principalul jucător global, poziție întărită atât la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, cât și după prabusirea URSS din 1991, iată ca începând cu anii 2000, Republica Populara Chineza cunoaște o ascensiune fără precedent, amenințând dramatic influența geopolitică a Washingtonului.

Mai ales ca epoca post Trump ne arată o deteriorare progresiva a liberalismului prin radicalizarea curentelor suveraniste și globaliste și prin violenta confruntării dintre extremiștii de dreapta și progresiștii socialiști. Tensiunile interne pot arunca oricand Statele Unite intr-un soi de război civil, ceea ce ar însemna sfârșitul dominației americane in lume. Nici chinezii nu stau foarte confortabil, uigurii le crează mari probleme interne comuniștilor de la Beijing, statutul Taiwanului și Tibetului păstrează China in zona țărilor necooperante și se constata deja apariția unor tensiuni, încă mocnite între miliardarii chinezi și partid, pe fondul creșterii influentei planetare, mai ales pe piețele financiare.

Un alt factor perturbator la nivel internațional va fi lupta pentru putere post Vladimir Putin. Cu toate speranțele occidentalilor ca Navalnii se va apropia mai mult de UE, Rusia va rămâne o putere conflictuala, revanșardă și greu predictibila in relațiile internaționale. Un conflict major între Israel și Iran este foarte posibil in anii care vor urma. Diferențele de abordare a subiectului între europeni și americani ar putea declanșa conflicte diplomatice majore între Washington, Paris și Berlin, accentuând răcirea relațiilor din zona Nord Atlantica. Europenii s-ar putea trezi împărțiți in doua zone economice, “bogatii”( Franța, Germania și Olanda) și “săracii” (Europa Centrală și de est), fapt ce va accentua diferențele și va pune sub semnul Întrebării unitatea si coeziunea proiectului european.

E limpede ca era digitală și dezvoltarea inteligentei artificiale vor genera tensiuni in piața muncii, Șomajul, sărăcia vor fi cele mai prielnice fronturi deschise de populiști generând noi formațiuni politice extremiste. Acestea sunt doar predicatele principale ale posibilelor zone de conflict. Dacă introducem in ecuație și conflictele religioase, ideologice, nevoia de resurse, impactul tehnologiilor înalte in viața de zi cu zi, as putea concluziona ca urmează 10 ani de tensiuni majore. Cât de înțeleapta este umanitatea astăzi, vom afla in fiecare zi. Important este sa nu uitam: Marea Resetare a început!