Rusaliile sunt prăznuite în fiecare an la 50 de zile de la sărbătoarea Sfintelor Paşti. Rusaliile vor fi sărbătorite, în 2017, în zilele de 4 şi 5 iunie (duminică şi luni).
Mii de români participă an de an, în a doua zi de Rusalii, la obiceiul „Udatul nevestelor” în râul Gurghiu, un obicei unic în România, pe care localnicii îl păstrează cu sfințenie din moși strămoși, anunta realitatea.net.
„Udatul nevestelor” este un obicei dedicat tinerelor soții, care s-au căsătorit în ultimul an, după Rusaliile de anul trecut până acum, și are ca scop fertilitatea și norocul femeii. După ce soții bat palma cu dansatorii pentru a nu le fi udate foarte tare soțiile, iar soțiilor lor li se udă doar pantofii, alaiul revine în zona de lângă pod și continuă jocul.
„Obiceiul care este în fruntea tradițiilor populare din Hodac este ‘Udatul nevestelor’. De când datează aceste obicei nimeni nu poate spune, dar cu certitudine datează de sute de ani în Hodac. Și asta numai dacă ne gândim că această comună a fost atestată documentar de aproape 460 de ani, pentru că hodăceanul știa să își păstreze obiceiurile. Obiceiul se ține la ‘Podu’ ăl mare”, exact la intrarea în comună — înainte era un pod mare, din lemn, acoperit cu șindrilă—, iar la acesta participă tot satul, dar și oameni din zonă. Fetele căsătorite de la Rusaliile de anul trecut, până la Rusaliile de anul acesta sunt jucate de alți bărbați decât soții lor. În fruntea jocului se află prima femeie care s-a căsătorit, iar bărbații, în ritm de dans, le conduc la râu, iar la semnul bărbatului de la prima pereche, care strigă tare ‘În apă cu ele, mă’, nevestele tinere sunt luate în brațe și băgate cu picioarele în apă. Soții lor intervin prompt și nu lasă ca ele să fie udate, făcând un târg cu bărbatul care le joacă nevasta. Târgul constă în băutură. La încheierea târgului, femeile sunt udate pe pantof. Se spune că dacă vor fi udate ele vor fi naște copii frumoși și sănătoși”, au declarat organizatorii manifestării de anul trecut.
Sărbătoarea de Rusalii este cunoscută şi sub denumirea de Pogorârea Sfântului Duh şi reprezintă o sărbătoare extrem de importantă pentru toţi creştinii. Această sărbătoare marchează coborârea Duhului Sfânt asupra ucenicilor Mântuitorului nostru Iisus Hristos.
Conform scrierilor din Noul Testament, acest eveniment s-a întâmplat în ziua rusaliilor evreieşti, la 50 de zile de la Învierea Domnului nostru Iisus Hristos. Tocmai de aceea această sărbătoare creştină este cunoscută în rândul credincioşilor şi sub numele de Cinzecime.
În Vechiul Testament, Rusaliile au reprezentat la început o sărbătoare agricolă de bucurie a evreilor în care se oferea pârgă din roadele pământului. Ulterior, această devine o aniversare a Legământului, care a fost încheiat la 50 de zile după ieşirea din Egipt.
De asemenea, şi Rusaliile creştine au o strânsă legătură cu Legământul, reprezentând o sărbătoare a încheierii launtrie a Noului Legământ al harului şi al iubirii, odată cu coborârea Sfântului Duh. Mai mult decât atât, Rusaliile sunt şi consacrarea solemnă a Bisericii pe care Mântuitorul a întemeiat-o.
Prin Pogorârea Sfântului Duh, Apostolii au fost încredinţaţi cu puterea de a grai limbi pe care ei nu le cunoşteau până atunci. Au reuşit să descopere atât învăţătură Mântuitorului, dar şi a altor neamuri în mai multe limbi. Începutul a fost chiar în această zi de Rusalii, când toţi iudeii din Ierusalim şi din întreg Orientul au înţeles mesajul pe care aceştia îl purtau. Pelerinii care nu reuşeau să îşi explice cum reuşesc Apostolii să grăiască în mai multe limbi îi acuză că ar fi „plini de must”, şi anume beţi. Atunci Sfântul Petru lua cuvântul pentru a apară Apostolii dar şi pentru a propovădui minunile pe care Mântuitorul nostru le-a făcut.
Se obişnuieşte să se vorbească de trimiterea Sfântului Duh în lume, că despre un act prin care Duhul ar lua locul lucrării lui Hristos. În acest caz, Biserica ar fi numai opera Sfântului Duh. În realitate însă, Duhul trebuie văzut întotdeauna că Duhul lui Hristos, deci, nu trebuie văzut sau conceput că despărţit de Hristos.
În ziua de Rusalii, creştinii obişnuiesc să vină la biserica şi să aducă frunze de nuc sau de tei, simboluri ale limbile de foc, că semne ale coborârii Sfântului Duh. Acestea sunt binecuvântate şi împărţite credincioşilor.