Oreste Teodorescu: Ce destin am fi avut dupa 1989, daca la putere ar fi venit oricine altcineva in locul lui Iliescu!

764

Jurnalistul Oreste Teodorescu publica pe platforma Realitatea un editorial foarte interesant intitulat ”Testamentul lui Iliescu”.

”Pe 20 mai, fix acum 30 de ani, Seduși de asasinarea călăului Ceaușescu de către grupul revoluționarilor carismatici din jurul zambitorului Iliescu, comunistul cu fata umană, și vrăjiți de perspectiva ieșiri din dictatura, 85,7% dintre romani au ales FSN sa pună bazele “democrației originale”. Acea zi fatidică va purta de atunci numele de Duminica Orbului! Foarte putina lumea, bănuia atunci ca regimul Iliescu avea sa reprezinte menținerea României in sfera de influența rusească, umplerea sistemului cu activisti și securiști și pepiniera capitalismului de tip oligarhic! Ma zgârie și acum pe ureche, întrebarea retorica pusa pe un ton răgușit de bătrânul edec cu referire la noua clasa politica născuta din vechile cadre ale PCR și DSS: “ce ar fi fost ei, dacă nu as fi fost eu?”…și Iată, ca la 30 de ani de la instaurarea pro moscoviților in structurile statului, întreb și eu destul de revanșard? Ce ar fi fost România fără FSN și Ion Iliescu? 

Ce destin am fi avut dupa 1989, daca la putere ar fi venit oricine altcineva. Acum, cand dosarele „Revolutia” si „Mineriada”, au scapat de prescriptie si cand intreaga opinie publica se asteapta la condamnarea, macar morala, a celui care a ordonat moartea a sute de oameni, doar pentru a-si prezerva puterea obtinuta in urma unei lovituri de palat, este util sa cunoastem elementele cheie din biografia lui Iliescu, menite sa ne ajute in descifrarea enigmei: Cum a fost posibil ca Romania sa fie pradata si destructurata incepand cu prima zi a noului regim postdecembrist? 

In 1931, tatal lui Ion, Alexandru Iliescu, ilegalist comunist fuge in URSS unde cere azil politic. Participa la Congresul al V-lea al PCR, sectia romana a Kominternului (Internationala Comunista cu sediul la Moscova)unde militeaza pentru dezmembrarea Basarabiei de Romania in favoarea URSS. Dupa patru ani, petrecuti in Rusia, este trimis in Romania de catre NKVD pentru a pune in aplicare planurile secesioniste, insa este arestat si condamnat la 3 ani inchisoare de catre Siguranta Statului. Si cum aschia, nu sare departe de trunchi, fiul lui Alexandru, Ion Iliescu, nascut in Oltenita pe 3 aprilie 1930, va continua politica profund antiromaneasca, initiata de grupurile anarhist-comuniste din care facea parte tatal sau. 

In 1947, Ion a fost cooptat in Uniunea Asociatiilor de Elevi din Romania, de fapt o pepiniera de cadre pentru Tineretul Comunist. In 1949, devine membru al Comitetului Central al Uniunii Tineretului Comunist (UTC) unde va activa in planul de epurare pe criterii politice de influenta sovietica a invatamantului mediu si superior din Romania. Cu alte cuvinte, facea partea din echipa de „vanatori” a tuturor care nu corespundeau ideologic: intelectuali, membrii ai partdielor politice democratice, monarhisti, etc. 

Intre 1950-1955, calca pe urmele tatalui sau si ajunge student la Institutul Energetic de la Moscova, este numit secretar al Sovietului Unional al Studentilor si Aspirantilor Romani aflati la studii in URSS, de fapt un organism conectat direct la serviciile de securitate de la Kremlin (Komsomol).  Seful direct al lui Ion Iliescu, in aceasta perioada a fost Alexandr Selepin, viitor sef al KGB. Ion Iliescu, pe langa cursurile universitare, intra si in programul de pregatire KGB, urmand a fi  specializat in operatiuni de diversiune, dezinformare si manipulare sub acoperire in afara URSS.

In 1951 publica in ziarul Scanteia un articol intitulat „Fericirea de a studia in Uniunea Sovietica din care va ofer un reprezentativ citat: „ Cu totii simtim prietenia, indrumarea si ajutorul tovarasilor nostri sovietici, ne bucuram impreuna de succesele constructiei noastre pasnice si simtim aceeasi revolta contra canibalilor americani care savarsesc bestialitati de nedescris impotriva eroicului popor corean si care pregatesc un nou razboi mondial. De la oamenii sovietici avem de invatat ce inseamna cu adevarat patriotismul.” 

Dupa evenimentele din Ungaria 1956, cand studentii maghiari cer sa iasa din ghearele sovieticilor, dar sunt calcati sub senilele tancurilor Armatei Rosii, Ion Iliescu este desemnat sa organizeze epurarile din Centrele Universitare din Bucuresti, Cluj si Timisoara, ale elementelor „dusmanoase ordinei socialiste”, devenind unul dintre principalii sustinatori ai arestarilor si trimterilor la Canal a catorva sute de studenti. Intre 1967-1971 devine Prim Secretar al Comitetului Central al UTC, ministru pentru Problemele Tineretului, iar la propunerea lui Nicolae Ceausescu devine membru plin al CC al PCR, inlocuindul pe fostul ministru de interne si agent KGB, Alexandru Draghici.

Intre 1971-1979, in calitate de nomenclaturist coordoneaza diverse activitati ideologice la Timisoara si Iasi. Pana in 1984 a fost presedintele Consiliului National al Apelor, cu rang de ministru. Ofiterii de UM 0110, divizia anti-KGB, organizata de Ceasusecu in vederea diminuarii influentei sovietice in Romania, il marcheaza ca agent sovietic. Ceausescu hotaraste sa-l izoleze si astfel intre 1984-1989, Ion Iliescu a ocupat functia de director al Editurii Tehnice. Ion Iliescu devine presedintele CPUN dupa 22 decembrie 1989, apoi castiga alegerile prezidentiale din 1992 si 2000. 

Moștenirea lui Iliescu pentru țara a însemnat transformarea unor comuniști/securiști in capitaliștii de cumetrie, un sistem corupt, cu o justitie obedienta, iar redenumirile fsn ului pana la actualul PSD nu au fost decât succesive acoperiri ale unui teribil adevăr! Nu a fost nici o revoluție, ci o abila lovitura de stat, care prin naivitatea congenitală a votanților romani a perpetuat la putere o Gașca de tovarăși cu Moscova in suflet, dușmani de clasa ai occidentalizarii și modernizarii României! Dragnea, Ponta și Ciolacu nefiind altceva decât prelungirea bolșevismului in inima Europei.”