Moartea lui Sergiu Nicolaescu a fost transformata intr-un spectacol grotesc. Si cu rusine trebuie sa spun ca o parte din presa poarta vina.

Nu pot intelege de ce ziaristii au devenit de ceva timp scormonitori in gunoaie care simt nevoia sa arunce cu zoaie in tot si in toate. La fel s-a intamplat si in cazul mortii maestrului Nicolaescu. N-a mai contat pentru nimeni ca a murit un om care lasa in urma o familie, n-a mai contat ca este vorba despre o personalitate a Romaniei. Pentru ei a fost mai important noroiul pe care au reusit sa-l scoata la suprafata si succesul de moment obtinut cu o stire “ senzationala” aruncata pe piata.

Televiziunile au ajuns sa faca audienta cu interviuri luate unor babe isterice care isi smulg parul din cap pentru ca nu au reusit sa-l vada pe Sergiu Nicolaescu in cosciuc. Aceleasi televiziuni si-au umplut programele organizand adevarate sezatori in care indivizi, care isi dau cu parerea despre tot ce se intampla in Romania, au venit sa comenteze si hainele purtate de vaduva regizorului. Ma intreb de ce media a coborat atat de jos si de ce noi romanii nu putem trece peste astfel de evenimente cu decenta. Sunt constienta ca dorinta de audienta este imensa, dar oare merita ca pentru un moment de glorie sa calcam in picioare vieti si sa distrugem munca altora?

Ceea ce s-a intamplat in aceste zile nu a facut altceva decat sa pateze imaginea unui om care o viata intreaga a muncit. Si nu a muncit doar pentru el. A muncit si pentru noi, pentru ca Sergiu Nicolaescu a facut filme pentru romani.Acum, cand a parasit aceasta lume, noi nu am stiut sa-i aducem un ultim omagiu si sa-i aratam respect. Sa ne fie rusine!