In traditia noastra populara, luna septembrie are mai multe denumiri si superstitii decat orice alta luna din an.
In septembrie incepe culesul poamelor si se pregatesc gropile pentru altoi. Saptamanile vechi ale lui Rapciune Traditia imparte luna septembrie in: Saptamana Santamariei Mici, Saptamana Strugurilor, Saptamana Averii si Saptamana lui Mioi. Prima saptamana din luna ii este dedicata Sfintei Fecioare Maria. Saptamana a doua este cea in care se culeg viile si se face mustul si vinul. Tot acum se sarbatoreste Ziua Crucii. In cea de-a treia saptamana, gospodinele pregatesc proviziile pentru iarna, iar barbatii pregatesc tuica. Cea de-a patra saptamana este a lui Mioi, cel care aduce vremea buna. Numele lunii septembrie vine de la cuvantul latinesc “septem”, adica “sapte”, pentru ca luna septembrie era a saptea luna in calendarul roman, in timp ce grecii o numeau “boedromion”, iar taranii ii ziceau rapciune, vinimeriu, viniceriu, vinitel, pentru ca este luna vinului, scrie Adevarul.ro.
Citeste si:
Intelepciunea bunicilor: Matasea de porumb este o mana cereasca in vindecarea bolilor!
”MythBusters” cu leacurile babesti! Ce zic oamenii de stiinta despre sfaturile bunicii!
O alta denumire era “cumpanar”, din cauza ca in acest interval de timp, la echinoctiul de toamna, din 23 septembrie, ziua este egala cu noaptea si pentru ca „mult timp soarele sta in cumpana nestiind incotro sa o apuce”.
Patronul vanturilor Simion Stalpnicul, la 1 septembrie, fiind patronul vanturilor, poate produce cutremure si sustine cerul si pamantul, stand intr-un picior. Aceasta zi este foarte importanta, oamenii respectand-o de frica vanturilor, a cutremurelor si pentru a nu li se intepeni picioarele. Ziua lui Simion Stalpnicul este si ziua in care pasarile isi iau „boierescul”, adica partea care li se cuvine din fiecare holda de grau. Despre Sfantul Vavila, sarbatorit la 4 septembrie, se spune ca si-a petrecut intreaga viata in padure, cu animalele, ajungand sa aiba corpul acoperit cu par, ca acestea. Sarbatoarea se respecta pentru inmultirea vitelor.
Hotarul dintre vara si iarna
Pe 8 septembrie se sarbatoreste Santamaria Mica, data considerata hotarul astronomic dintre vara si iarna. Acum se inchide pamantul pentru reptile si insecte, pleaca randunelele spre tarile calde, se schimba palaria cu caciula, au loc targuri si iarmaroace unde se vand si se cumpara produse specifice acestui sezon. Ca si in cazul altor sarbatori, taranul roman si-a legat cateva activitati practice de Santamaria Mica, si anume culegerea ultimelor plante si fructe de leac, batutul nucilor, pentru ca la anul sa faca rod, semanatul graului, orzului si secarei, jupuirea cojii de pe ulmi (fibra vegetala folosita primavara la legatul vitei-de-vie) si inceperea culesului viilor.
Inaintea datei de 13 septembrie, campurile de grau trebuie arate si semanate, spunandu-se „sa nu fii zgarcit la semanat, ca te vei cai la secerat“. Inca se mai seamana varza, spanac si morcovi. Tot acum se rasadeste salata de iarna, se culeg castravetii copti si se aduna semintele coapte din gradini. De Ziua Crucii sau Carstovul viilor (14 septembrie) exista obiceiul pomenirii mortilor, dandu-se de pomana ulcele noi cu miere sau apa si un colac cu o lumanare deasupra. Se mai spune ca aceasta este ziua in care florile vorbesc intre ele, stiind ca apoi se vor usca. Tot acum incepe culesul viilor. Ziua Crucii, care cade pe 14 septembrie, era si este cea mai importanta sarbatoare din calendarul autumnal. Taranii cred ca acum pamantul se inchide, trece spre iarna si ia in adancurile sale toate insectele, taratoarele si vegetale care au prins fiinta primavara.
In ziua de 22 septembrie, cand Biserica praznuieste pe Mucenicul Foca, poporul roman, in special in zona de nord a tarii, tine cu sfintenie aceasta zi, deoarece, probabil, pornind de la asemanarea Foca – foc, multi oameni, femeile indeosebi, se tem de foc si nu lucreaza in aceasta zi. O alta sarbatoare este zamislirea Sfantului Ioan Botezatorul, pe 24 septembrie, fiind tinuta de popor sub numele de Zamislirea.