Denumirea stiintifica al bujorului, Paeonia lactiflora , provine din numele Paeon, o divinitate a vindecarii. Paeon, elev al lui Asclepius, zeul medicinii si al vindecarii, fusese invatat de zeita Leto (mama lui Apollo si zeitate a fertlitatii) cum sa gaseasca pe muntele Olympus (Olimp) o radacina magica care avea darul de a alina durerile femeilor la nastere. Acest lucru a provocat invidia lui Asclepius, si dorinta lui de a-si ucide invatacelul.

Pentru a-l salva din mainile lui Asclepius, Zeus l-a transformat pe Paeon intr-o floare de bujor. In antichitate, semintele de bujor erau folosite frecvent de femeile aflate in pragul nasterii.

Utilizat pentru a vindeca ranile lui Marte si Pluto, bujorul era inzestrat cu puteri majore datorate infloririi lui in noptile cu luna plina. Pentru a folosi puterile vindecatoare ale acestei flori, se spunea ca radacinile trebuie culese numai in timpul noptii. Daca cineva deranja bujorii la lumina zilei, ciocanitorile isi faceau aparitia si scoteau ochii nefericitului culegator.

Bujorul , numit in chinezeste „Sho-yo” („planta medicinala”), reprezenta familia regala din China si era considerat o floare a prosperitatii si un simbol al frumusetii si bogatiei. Intr-o legenda chinezeasca se povesteste despre bujorul din templului lui Sorim din NakYang. Regina Mu, in toiul unei petreceri care avea loc in orasul Jang-Ahn, a vrut sa isi demonstreze autoritatea suprema si le-a poruncit tuturor florilor sa infloreasca in acelasi timp, pentru a o face fericita. Toate florile i s-au supus , cu exceptia bujorului. Infuriata , regina l-a trimis in provincie, in localitatea NakYang. Atunci cand a ajuns in locul exilului , bujorul a catadicsit sa infloreasca. Mania reginei Mu a sporit, ea poruncind sa i se dea foc bujorului, insa, chiar si dupa ce a ars, el a continuat sa infloreasca. Din aceasta legenda provine simbolul bujorului ca floare a loialitatii.

In vechime, bujorii erau folositi pentru tratarea unei mari varietati de afectiuni , precum dureri de dinti, dureri de cap sau anchiloze. Se spunea ca aceste flori ar putea oferi protectie impotriva unor posesiuni demonice sau a deochiului , ele fiind amplasate de-a lungul drumului catre usa de intrare a caselor.

In folclor, bujorul era legat de luna, intrucat se credea ca fusese creat de zeita Lunii, pentru a reflecta pe timpul noptii razele Selenei.

In Evul Mediu, „lunaticii” erau tratati prin acoperirea corpului lor cu frunze si petale de bujor. Totodata, se credea ca semintele de bujot puse sub perna puteau impiedica aparitia cosmarurilor.

Se spune ca bujorul are calitati de energizare a vietii sexuale. Florile de bujor dintr-o vaza sau chiar un tablou infatisand bujori in dormitor creaza un efect benefic in plan erotic.

Sursa: realitatea.net