Alexandru Rafila a confirmat, duminică seara, la B1 TV, că tatăl său a lucrat la Arad în aparatul Securității, până în 1949, dar spune că foarte multe dintre informațiile apărute în spațiul public nu sunt adevărate și acuză un atac politic menit să-i prejudicieze imaginea publică din cauza faptului că a decis să candideze la alegerile parlamentare din partea PSD.

Alexandru Rafila consideră condamnabil faptul că tatăl său a lucrat pentru Securitate, însă a subliniat că este neadevărată acuzația că ar fi participat la represiunea revoltei unor țărani din Valea Crișului Alb, în vara anului 1949. El a explicat că tatăl său a fost dat afară din Securitate în iunie 1949, iar masacrul țăranilor a avut loc în august 1949. 

„Mă afectează, sigur, și emoțional, dar nu văd unde este vina mea pentru că sunt fiul tatălui meu. Mi se pare absolut de nepermis modul în care este prezentat acest lucru. A fost un atac concertat, în mod evident, legat de opțiunea politică pe care am avut-o”, a declarat Alexandru Rafila la B1 TV.

„Ajungem într-o situație paradoxală, eu am mai spus lucru ăsta: oricine are o intenție bună și încearcă să ajute la clarificarea unor probleme, la îmbunătățirea imaginii Parlamentului, la schimbarea mentalității că oamenii merg în Parlament în interesul personal, nu în interesul public, oricine face acest lucru este automat atacat sau se încearcă excluderea lui. Eu n-am de ce să renunț la ceea ce am început, nu cred că a avea o opțiune social-democrată este un lucru rușinos. Cred însă că intoleranța și ceea ce se întâmplă în momentul de față, încercarea de a anihila o persoană care are o imagine publică și care ar putea să aducă procente în aceste alegeri, cred că este o lipsă de democrație și dacă ne vom îndrepta în acest sens, țara noastră nu va ajunge niciodată o țară cu adevărat europeană”, a declarat profesorul Rafila.

După ce a fost dat afară din Securitate, tatăl său a venit la București și a făcut Facultatea de Medicină, dar și de aici a fost suspendat timp de șase luni fiind considerat „element dușmănos”, a povestit Alexandru Rafila.

„Da, tatăl meu a fost student la Medicină, a terminat al doilea Facultatea de Medicină, în anul 1960. La vârsta de 40 de ani. Nu era student când lucra la Securitate în județul Arad. A fost student la București în perioada 1954-1960. (…) Tatăl meu a terminat Facultatea de Medicină în anul 1960, eu m-am născut în 1961, iar evenimenele la care faceți referință s-au petrecut în ani 48-49”, a arătat Alexandru Rafila.

El a confirmat, de asemenea, că tatăl său s-a născut în 1920 în URSS, însă a precizat că bunicul său a lucrat în armată, a fost prizonier în Rusia și când s-a întors acasă, s-a întors cu un copil – tatăl său. 

Și tatăl său a fost în armată și a luptat pe front până în 1945, adică până pe la 25 de ani. „Ulterior a fost trimis la o școală…probabil, din câte am înțeles eu”, a spus Alexandru Rafila, explicând cum a ajuns tatăl său să lucreze pentru Securitate.

„A fost exclus din Securitate și a fost dat afară și din Partidul Comunist pentru că nu era corespunzător sarcinilor pe care trebuia să le îndeplinească. Probabil în acea perioadă erau presiuni mari pentru rezolvarea problemelor legate de colectivizare și faptul că el nu a putut să le pună în practică au condus la excluderea lui și din Securitate, și din Partidul Comunist Român”, a explicat Alexandru Rafila.

El a precizat că toate aceste lucruri despre tatăl său le-a aflat târziu, când avea 20 de ani și era el însuși student și a mărturisit că a avut o reacție destul de „intolerantă”.

„Eu în acea perioadă, pentru că noi trăiam într-un regim opresiv, am fost destul de intolerant. Pentru că, vă dați seama, și noi într-un fel eram afectați direct de ceea ce se întâmplase în urmă cu 30 de ani, mă refer la momentul 1980. El sigur că a avut momente în care a regretat cu siguranță acel lucru, mai ales că a fost și el la un moment dat afectat – nu vreau în vreun fel să îl scuz, pentru că nu există o astfel de scuză pentru apartența la o astfel de organizație”, a spus Alexandru Raflila.

Pe de altă parte, profesorul acuză de lipsă de obiectivitate documentarul „Memorialul durerii” – unde se fac acuzațiile despre presupusa participare a tatălui său la reprimarea revoltei țăranilor. 

„Filmul respectiv, Memorialul durerii, cu tatăl meu nu a fost obiectiv, pentru că dincolo de lucrurile pe care el le-a făcut și cu care eu nu sunt de acord – adică, în mod evident, apartenența la Securitate în acea perioadă, din punctul meu de vedere, este un lucru absolut condamnabil – a pus în paralel un film despre uciderea unor țărani din județul Arad. Acel lucru s-a întâmplat după două luni și jumătate după ce tatăl meu fusese exclus din Securitate, dat afară din Partidul Comunist Român – el era membru de partid. Iar tatăl meu ulterior a avut de suferit, a fost exclus din Facultatea de Medicină timp de șase luni, pentru că a fost considerat un element dușmănos. Deci, lucrurile sunt diferite, dar probabil că dna Hossu-Longin a pus alături două elemente, faptul că tatăl meu a fost în cadrul Securității județului Arad până în iunie 1949 și a prezentat filmul uciderii țăranilor din august 1949. Aceste două lucruri nu sunt superpozabile. El nu a fost implicat în acel masacru”, a punctat Alexandru Rafila.

Sursa: digi24.ro

Transparenta face diferenta