Cronica celor 100 de zile ale Papei Francisc!

Francisc, primul Papa argentinian, a obtinut o popularitate inedita in primele 100 de zile de pontificat, prin hotarare in gesturi si prin simboluri, fara sa se abata de la directia riguroasa a predecesorilor sai in privinta moravurilor si doctrinei, relateaza AFP.

Jorge Bergoglio, fostul cardinal din Beunos Aires si primul Papa care si-a luat numele Francisc – dupa numele lui Francisc din Assisi -, si-a marcat intrarea in functie prin simplitate si atentia acordata saraciei.

Prin cateva fraze umile, cel care se desemneaza mai degraba ca „episcop al Romei”, a obtinut o popularitate care depaseste mediile crestine. El a mostenit o Biserica aflata in criza, marcata de scandaluri de pedofilie, coruptie si scurgeri de informatii in cazul „Vatileaks” de anul trecut.

Inca de la inceput, el a impus un nou stil in comparatie cu timidul Benedict al XVI-lea, al carui mesaj exigent si stil pastoral nu placeau foarte mult. Din contra, Francisc se amesteca in multime, imbratiseaza, binecuvanteaza, primeste cadouri, vorbeste, glumeste si se roaga impreuna cu oamenii.

„Francisc are aceasta capacitate extraordinara de a oferi fiecaruia sentimentul ca se simte privit, luat in consideratie in mod individual”, noteaza Sandro Magister, un vaticanist la Espresso.

Sub privirea predecesorului sau, care a demisionat pe 28 februarie si s-a retras intr-o fosta manastire pe colina Vaticanului – o coabitare absolut inedita -, Francisc a fost ales de catre cardinali pentru a relansa imboldul misionar al Bisericii Catolice si a reforma Curia (Guvernul).

Papa argentinian, in varsta de 76 de ani, a refuzat sa se instaleze in apartamentul pontifical, optand sa ramana la resedinta Santa Marta, in mijlocul oaspetilor aflati in trecere si prelatilor ce au resedinta acolo. El a spus ca nu ar suprta sa fie rupt de lume, ca are nevoie de contacte.

Fostul cardinal argentinian nu cunostea aproape pe nimeni in Curie. Nu este, oare, izolat? Sandro Magister nu crede acest lucru.

„Este un papa care a vrut sa fie independent de o anumita Curie, sa nu fie prizonierul birocratiei sale, dar care si-a construit o vasta retea prin contacte personale”, spune el.

„Curia nu este un bloc compact, iar multi sunt fericiti sa existe un nou papa care sa se ocupe de ea, sa o restructureze”, declara Marco Politi, un vaticanist la Il Fatto Quotidiano.

Neobosit, Bergoglio, o persoana foarte religioasa, austera, dar disciplinata, in spatele unei aparente joviale, a sustinut numeroase consultari. El ia telefonul si isi multiplica contactele.

Singura masura spectaculoasa este faptul ca acest Papa iezuit a ales doar opt cardinali de pe cinci continente care il consilieze in cadrul Guvernului Bisericii cu privire la reformarea Curiei.

Aceasta reforma ar urma sa inceapa la toamna. Pana atunci au fost mentinuti „ministrii” lui Benedict al XVI-lea. „Un contract precar„, apreciaza Sandro Magister. Multi, la Vatican, isi fac griji cu privire la viitorul lor, din cauza diatribelor Papei argentinian impotriva caracterului monden si carierismului.

Cei care il cunosc il prezinta ca pe un om cu principii, conservator, exigent, hotarat, care poate sa lupte cu clerul corupt.

Serviciile Vaticanului ar putea sa fie regrupate, iar colegialitatea sa fie consilidata cu obiectivul gestionarii unei Biserici de 1,2 miliarde de catolici.

Cel care il va inlocui pe nepopularul cardinal italian Tarcisio Bertone in functia de secretar de Stat este necunoscut.

Banca Papei, IOR, afectata in trecut de scandaluri rasunatoare, ar putea sa fie reformata in profunzime, dar nu desfiintata.

In afara de reformarea Curiei, a doua prioritate a Papei este „misionarismul”, extinderea catre „periferiile geografice si existentiale”, cum repeta Suvernaul Pontif.

Instrumentul sau privilegiat este predica de dimineata la Capela Sfanta Marta, unde incearca sa se apropie cat mai mult de viata cotidiana a oamenilor, prin formule uneori socante, ca atunci cand reproseaza clerului ca a „inventat al optulea sacrament, si anume vama”, care controleaza daca credinciosii sunt „in regula”.

Aceste predici improvizate ii aduc ostilitatea celor care incep sa „manifeste o rezistenta pasiva fata de reforme. El este acuzat ca este demagog, pauperist, repetitiv, simplist, prea preot, insuficient de Papa”, enumera Politi.

Din punct de vedere doctrinar, insa, nu exista o mare diferenta intre Francisc si Benedict, caruia noul Pontif ii aduce adesea omagiul. Amandoi denunta o Biserica de tip ONG sau birocratica ori apara „Creatia” si viata in „toate fazele sale”. Insa, in opinia lui Politi, Francisc nu are „obsesia sa transforme anumite valori ale Bisericii – faimoasele principii non-negociabile – in ideologie politica”.

Spre deosebire de predecesorul sau, Francisc, chiar daca indeamna parlamentari sa „amendeze” sau sa „abroge” legi considerate necesare, nu pronunta vreodata condamnari directe prin cuvinte ca „avort”, „eutanasie” sau „mariaj gay”. Este vorba despre o „tacere care corespunde unei vointe deliberate” de a lasa episcopatele sa intervina ele insele, apreciaza Magister.