Friedrich Wilhelm Nietzsche (n. 15 octombrie 1844, Röcken – d. 25 august 1900, Weimar) este cel mai important filozof a secolului al XIX-lea, care a exercitat o influenta remarcabila, adesea controversata, asupra gandirii filozofice a generatiilor ce i-au urmat.

S-a nascut intr-o familie protestanta, tatal sau fiind pastor. Inca din tinerete, este confruntat cu problema credintei in Dumnezeu si inclina mai degraba spre ateism, fapt ce se va reflecta mai tarziu in gandirea sa filozofica. Lectura cartii lui Arthur Schopenhauer, Welt als Wille und Vorstellung („Lumea ca vointa si reprezentare”), va constitui premisa ideatica a vocatiei sale filozofice. In 1869, in varsta de numai 25 de ani, este numit profesor la Universitatea din Basel si primeste cetatenia elvetiana. Studiaza filozofia antica greaca, in special pe reprezentantii perioadei presocratice, Heraclit si Empedocle. Din motive de sanatate, abandoneaza invatamantul universitar si, incepand din anul 1879, peregrineaza intre Venetia, Torino, Nisa si Engadin, in cautarea unei clime prielnice. In 1882 o cunoaste pe Lou von Salomé, pe care o cere in casatorie, fiind insa refuzat. In acelasi an, in timp ce se gasea la Nisa, incepe sa scrie lucrarea sa capitala, Also sprach Zarathustra („Asa grait-a Zarathustra”), care va aparea in 1885. In 1888 se muta la Torino, unde va desavarsi operele Götzen-Dämmerung („Amurgul idolilor”) si Ecce Homo. In ziua de 3 ianuarie 1889, in piata Carlo Alberto din Torino, asistand la biciurirea salbatica si agonia unui cal in plina strada, are prima criza de nebunie, in cursul careia are manifestari delirante, considerandu-se Dionysos sau Iisus. Este ingrijit pana la sfarsitul vietii de sora sa, Elisabeth Foerster Nietzsche.