Valoarea gazului din Marea Neagră a spart pragul de 150 de miliarde de euro după o creştere de şapte ori în ultimul an. România nu câştigă însă nimic şi importă masiv din Rusia, informează Ziarul Financiar, potrivit Mediafax.

Potrivit informaţiilor pu­blice, zona economică românească a Mării Negre ar avea rezerve de 200 de miliarde de metri cubi, cantitate care ar putea acoperi consumul naţional pentru următorii 20 de ani. Consumul aproximativ de gaze al României este de circa 10 miliarde de metri cubi. Din această pungă de gaze, circa 80 de miliarde de metri cubi sunt în blocul Neptun Deep, gestionat acum de OMV Petrom şi de Romgaz, după ce compania de stat a ajuns la un acord cu americanii de la ExxonMobil pentru preluarea participaţiei de 50% pe care aceştia o aveau în proiect.

Gazul natural a avut o evoluţie spectaculoasă în ultimul an, redresarea economiilor europene postpandemie şi cererea de resurse care a însoţit acest fenomen depăşind cu mult posibilităţile de producţie ale blocului.

Mai mult, competiţia pentru resurse a făcut ca nişte cantităţi im­por­­tante de LNG (gaz natural liche­fiat) să ia calea Asiei. Temperaturile neobişnuit de joase din primăvara acestui an au contribuit şi ele la susţinerea unui nivel extrem de ridi­cat al cererii, lucru care nu a permis umplerea depozitelor subte­rane. Tot acest context se suprapune cu obiecti­vul de decarbonizare asumat de UE pentru anul 2050, lucru care gene­rează o creştere suplimentară pe partea de gaz natural.

Astfel, de la o medie de tranzacţionare de 8,8 euro pe MWh în al treilea trimestru al anului trecut, gazul a ajuns la circa 40 de euro pe MWh pentru perioada similară a anului acesta. În prezent, tranzacţiile pe bursa de gaze CEGH de la Viena, referinţa de preţ pentru tranzacţio­narea gazului românesc, se încheie la 72 de euro pe pe MWh.

La aceste niveluri de preţ, punga de gaze de 200 de miliarde de metri cubi din Marea Neagră valora anul trecut circa 20 de miliarde de euro pentru ca acum întreaga cantitate să poată fi estimată, la un calcul simplu, la peste 150 de miliarde de euro. În linii mari, factorul de extracţie în cazul gazului natural este de circa 70%, dar este posibil ca aceste procente să se mai schimbe odată cu avansul tehnologiei. Aceste cifre sunt însă doar pe hârtie, în contextul în care gazul din Marea Neagră este blocat de circa trei ani de zile într-un haos legislativ.

„Modificarea până la finalul anului a Legii Offshore este esenţială pentru extracţia gazului natural din proiectul Neptun Deep. În contextul unui declin abrupt al producţiei de gaze naturale domestice, considerăm că gazul din Marea Neagră este soluţia pentru asigurarea independenţei energetice a României”, spun, din nou, reprezentanţii OMV Petrom în raportul pentru al treilea trimestru prezentat recent la Bursă.

Luna aceasta, Romgaz a devenit partenerul OMV Petrom în blocul Neptun Deep, după ce compania de stat a anunţat că va plăti 1 mld. $ pentru preluarea participaţiei de 50% pe care americanii o deţineau în acest bloc. ExxonMobil a intrat în Marea Neagră în 2008, având o participaţie de 50% din blocul Neptun Deep, cealaltă jumătate fiind deţinută de OMV Petrom. Liderul proiectului a fost ExxonMobil, după exitul americanilor şi intrarea Romgaz în investiţie, această calitate urmând să îi revină lui OMV Petrom.

OMV Petrom alături de americanii de la ExxonMobil au investit 1,5 miliarde de dolari pentru explorarea blocului Neptun Deep, aflat în zona de apă adâncă a Mării Negre.

Potrivit unor declaraţii anterioare ale reprezentanţilor OMV Petrom, dacă legislaţia offshore s-ar modifica azi, decizia finală de investiţii pentru blocul Neptun din Marea Neagră, unde operator va fi OMV Petrom, durează un an de zile, primele molecule de gaze urmând să iasă abia la patru ani după luarea deciziei.

Blocarea gazului din Marea Neagră prin schimbările legislative multiple a făcut ca importurile de gaze ruseşti să ajungă anul acesta la ponderi semnificative din consumul total. Spre exemplu, în luna iulie, ultima pentru care sunt date disponibile pe site-ul Autorităţii Naţionale de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE), importurile de la Gazprom au acoperit 40% din consum. Această pondere extrem de ridicată vine şi în contextul scăderii producţiei interne.

Datele oficiale ale Transgaz, compania naţională de transport a gazului natural, arată că dacă în 2010 România avea o producţie de gaze de 11,1 miliarde de metri cubi, anul trecut aceasta a ajuns la numai 9 miliarde de metri cubi. Mai departe, la nivel declarativ, gazul este văzut drept combustibilul de tranziţie în tranziţia energetică, dar fără resurse noi deblocate, importurile vor alimenta această transformare fără precedent a peisajului energetic local.