Preotul Crin-Triandafil Theodorescu, din Bistrița-Năsăud, a transmis un mesaj tulburător pe marginea controversei uriașe a vaccinării anti-Covid, care a divizat România în două.

<Da, m-am vaccinat fluierând și o să fac și boosterul.
Pentru că singura grădină în care dau cu sapa e conștiința mea.
Pentru că primul om care m-a luat în brațe, chiar înaintea Mamei, a fost un medic.
Pentru că băiatul meu, căruia i-am făcut băiță până la un an, ceva mai citit ca mine și lucrând în cercetare, mă mângâie pe frunte, într-o inversare zăpăcitoare de roluri, și-mi spune că e în regulă să mă vaccinez.
Pentru că am făcut-o deja, de jumătate de an, și tot păcătos am rămas, tot leneș, tot cu găurile alea-n aripile botezului; nici mai bun și nici mai rău.
Pentru că nu cred că povestea asta e altceva decât o chestiune medicală, iar eu nu sunt medic. Eu sunt preotul Domnului, cel mai răpciugos dintre ei. Eu sunt dovada cu puls și colesterol că Dumnezeu e iubire și că iubirea Lui lucrează ca o dăltiță-ntr-un bloc de marmură de Kavala. Cioc-cioc…așa lucrează Dumnezeu.
Când m-am vaccinat, au căzut zece mii de-a dreapta mea, ca-n psaltire. Cum?
Mai spui că ești creștin? Că ești preot? Vândutule. Iudă.
Le-am primit pe toate cu resemnare. Numărul prietenilor de pe Facebook a intrat la apă, nu mult, dar a intrat. Am oftat și-am plecat mai departe. Pentru că singura grădină în care dau cu sapa e conștiința mea. Dau cu sapa să-i placă Domnului când se plimbă pe-acolo, cu mâinile la spate, gândindu-se la o nouă galaxie, la o nouă peșteră sau o nouă specie de nifarguși. Acolo, în cetatea dreptății mele, El e stăpân. De aia dau cu sapa. Să-i placă să peripatetizeze pe cărările inimii mele.
Un număr de oameni mi-au spus ”sunt dezamăgit, dar continui să te iubesc!”
Nu-i nimic că ne dezamăgesc oamenii, nu-i nimic. Să nu ne amăgească dezamăgirea. Că mai deasupra dezamăgirii e iubirea, și știu exact cum funcționează asta.
De câte ori nu mi-am dezamăgit Mama și ea m-a primit în brațele ei, întreg, ca atunci când m-am născut?
Mă străfulgeră uneori o amintire, veneam din armată, în permisie, era ajun de Crăciun și-n trenul acela era mai ger decât afară, doar cei bătrâni își mai amintesc vremurile acelea, ușile trenurilor erau troienite de ghețuri în cel mai propriu mod; mi-era frig, dârdâiam în mantaua kaki, mi-am scos picioarele din bocancii uzați și-am început să-mi masez degetele, și Mama mi-a luat dintr-odată picioarele, s-a desfăcut la piept și mi-a ascuns picioarele la sânul ei, îmbrățișându-le cu brațele; icoană vie într-un vagon de clasa a III-a, cu bănci de lemn, ca-n filmele lui Tarkovski. Așa e Dumnezeu cu noi; nu ne va dezamăgi, oricât de înghețate ne-ar fi picioarele, mâinile, nasul și urechile. Inimile să nu ne înghețe, inimile! Că o inimă de gheață nici Domnul n-o mai poate salva, te-ai dus pe copca neantului, că iubirea e mai mult decât dreptatea.
În vremuri grele ies din om rădăcinile. Îi ies prin ochi, prin vorbe, prin faptele lui. Alea care nu pot fi ascunse. Nu pot fi ascunse. Că veni vorba de armată, nușdece-mi amintesc tot mai des de perioada aceea, răbdam o foame crâncenă, două chestii-mi doream în armată, să mănânc până nu mai pot și să dorm până mă satur, și-un ungur din Oradea, student la metalurgie, trecea printre mese privind ceva în palmă, și se oprește în dreptul meu și-mi dă un cățel de usturoi, uite Crin, ajută contra răcelii, am două bucăți, le facem jumi-juma.

Și în clipa aceea a avut loc o epidanie în cantina jegoasă a unității militare, Dumnezeu s-a întrupat într-un cățel de usturoi, că nu doar cuminecătură e Domnul, ci și îmbrățișare, lacrimă, compasiune, legatul șiretului unui bătrân pe stradă, o înghețată dată unui nevoiaș, o cârjă unui șchiop și-o aspirină unui febril, de toate poate fi Domnul. Și ziceam, că iar m-am pierdut în vorbe, ziceam că în vremurile grele ies din om rădăcinile.
Și mă-ncearcă un gând, auziți, dacă virusul ăsta nu-i nici de la lilieci, nici din laboratoarele chinezești, dacă virusul ăsta e examenul iubirii la care tocmai participăm? Că prea ne-am împărțit în vaccinați și nevaccinați, și prea cu poftă ne dăm șuturile dreptății-n dinți, unii altora! Că la ce-i folosește omului lumea toată, cu dreptatea lui cu tot, când l-a scos din inima sa pe fratele său nevaccinat/vaccinat, alb/negru, prost/deștept, împărat/soldat, sărac/bogat?
Vaccinați-vă ca mine, sau nevaccinați-vă ca alții. Un singur lucru vă rog, vă conjur.

Nu încetați să faceți din iubire acoperiș deasupra fratelui vostru, că cine a pierdut iubirea l-a pierdut pe Dumnezeu că Dumnezeu este iubire și abia pe urmă se numără dreptatea și paturile libere din ATI!
Hristos în mijlocul nostru!> părintele Crin-Triandafil Theodorescu.

Robert Sighiartau, secretar general al PNL, deputat de Bistrița-Năsăud:

”Mă bucur să vă anunț că drumul expres Bistrița – Cluj-Napoca se va realiza cu o finanțare europeană de 568 milioane euro și că a fost inclus de Ministerul Transporturilor și Ministerul Fondurilor Europene în Planul Național de Redresare și Reziliență. Am participat la lansarea PNNR de către Președintele Klaus Iohannis și premierul Ludovic Orban și m-am bucurat că bistrițenii au primit confirmarea finanțării acestei artere cruciale pentru județ din fondurile alocate special de Uniunea Europeană pentru relansarea economică post-pandemie.

Drumul expres ne va lega rapid de Autostrada Transilvania și de metropola care, sub Emil Boc, a avut cea mai dinamică dezvoltare între orașele românești, locul unde muncesc și studiază atât de mulți bistrițeni.• Asta înseamnă Dezvoltăm România: investiții în infrastructură care duc la creșterea competitivității economice și a nivelului de trai.• Între Bistrița și Dej, lucrările au alocate 317 milioane euro pentru 55 kilometri, iar între Dej și Jucu sunt alocate 251 milioane euro pentru 34 kilometri de drum expres.”

Un cumplit accident a avut loc în localitatea Anieș, judeţul Bistrița-Năsăud. Doi oameni au decedat au decedat după ce au intrat cu maşina în postamentul unui semn rutier. Printre cei doi se numara si Alin Molnar, cunoscut sub numele de „Alin de la Bistrița”, un indragit interpret de manele.

În ciuda eforturilor disperate ale echipajului medical, Alin Molnar și muzicianul care îl însoțea, nu au mai putut fi salvați, scrie bistriteanul.ro.

Se pare că Alin Molnar cântase la un botez care a avut loc la un local din Bistrița, iar după petrecere s-a pornit, alături de un alt muzician, spre comuna Rodna. La doar câțiva kilometri depărtare de destinație, la intrarea în localitatea Anieș, drumul celor doi s-a oprit.

Alin Molnar avea 35 de ani, era căsătorit și avea un băiețel de doar câțiva anișori. Acesta era foarte cunoscut în lumea lăutarilor, având ocazia să cânte alăuri de maneliști celebri, cum este Florin Salam.

Alin Molnar absolvise Academia de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca.