Lectie de viata: Ieri era un MARE OM DE AFACERI, astazi e MURITOR de foame, maine ii ia casa BANCA! Ramane in strada cu doi copii!

Lectie de viata: Ieri era un MARE OM DE AFACERI, astazi e MURITOR de foame, maine ii ia casa BANCA! Ramane in strada cu doi copii!

Doar 6 ani au trecut de când Petru Damian era furnizorul exclusiv de legume-fructe al principalelor supermaketuri cu capital sibian. Firma sa, Natur Fruits, era una dintre cele mai prospere din Sibiu, iar gândurile sale erau să se extindă, în niciun caz să pună bani deoparte pentru zile negre. Într-un timp atât de scurt, toate cărţile din castelul său s-au prăbuşit. Acum, este la câteva zile distanţă să îşi piardă casa şi, dintr-un om de afaceri prosper, să ajungă pe drumuri, cu tot cu cei doi copii, scrie turnulsfatului.ro.

 Pentru Petru, întrebarea nu este „dacă”, ci “când” va rămâne fără locuinţă.

Teribilul accident

În anii ’90, Petru Damian s-a angajat ca distribuitor de legume-fructe la firma Porto. Avea puţin peste 20 de ani şi tocmai ce gusta din beneficiile noului capitalism românesc. La 31 de ani, însă, viaţa avea să i se schimbe complet. Unii ar putea să spună că în rău, alţii vor vedea binele din spatele poveştii.

Era în 2002, în februarie. Nu mai ninsese de ceva vreme, carosabilul era uscat, dar afară era foarte frig. Petru a luat maşina, să facă o plimbare până la Răşinari. „Aveam viteză destul de mare, recunosc. Era uscat, drumul era liber, vremea era frumoasă. Într-o curbă, am prins o pojghiţă de gheaţă. Nu am mai putut redresa maşina şi am intrat într-un stâlp”, povesteşte sibianul. Impactul a fost devastator. Echipele de prim-ajutor erau rezervate.

La spital, medicii au luat o decizie cumplită: ambele picioare să îi fie amputate. Era singura lui şansă. Acum, priveşte cu oarecare detaşare. Îl întreb dacă nu puteau să îi salveze picioarele. “Abia mi-au salvat viaţa, ce picioare?!”, spune.

Chiar dacă este în scaunul cu rotile, Petru nu s-a considerat niciodată o persoană cu handicap. Şi-a întemeiat o familie, iar în urmă cu 9 ani, i s-a născut primul băieţel. Acum trei ani, în familia lor apărut şi o fetiţă.

Restart

Se trezise, însă, dintr-o dată, cu un handicap sever. Era clar, pentru Petru, că nimeni nu avea să-l mai angajeze. Dar a luat o decizie. “Puteam să stau să mă plâng sau să fac ceva. Nu am vrut să stau la mila nimănui. Aşa că mi-am făcut firma mea”, povesteşte el.

În câteva luni, tânărul a pus pe picioare propria lui firmă de distribuţie legume-fructe. A pus în aplicare tot ce învăţase la fostul său loc de muncă. Pentru că îi era greu să alerge să îndeplinească toate procedurile, a făcut fratele său acest lucru. “În acte, apare numele lui. El n-a avut, însă, nicio legătură cu firma”, povesteşte sibianul.

O vreme, firma a mers cum nu se poate mai bine. Petru a ajuns ca, în câţiva ani, să fie principalul furnizor de legume-fructe pentru toţi comercianţii sibieni importanţi. Cei mai mari clienţi ai săi erau Alcomsib şi Trans Agape.
În 2005, lucurile păreau atât de prospere, încât omul de afaceri a hotărât să investească într-un depozit propriu, astfel încât să poată depozita mai multă marfă. Investiţia l-a costat 400.000 de euro, iar pentru 180.000 de euro a luat un împrumut din bancă.

Declinul

Începând din 2012, curba vieţii sale a început să o ia la vale. Criza i-a făcut pe tot mai puţini comercianţi să încheie contracte cu el, magazinele Alcomsib au fost vândute şi a pierdut, în cele din urmă, şi ultimul contract. Lipsa contractelor a dus la imposibilitatea de a-şi plăti ratele.

Depozitul a fost transformat în spaţii de locuit, iar în unul dintre acestea stă şi Petru. Banca a ajuns să îl execute silit, iar acum este la doar câteva zile distanţă ca el, soţia şi cei doi copii să fie daţi afară. “Sper doar ca nimeni să nu se prezinte la licitaţie, ca să putem să stăm aici măcar iarna asta. Am vorbit şi la Primărie, pentru o locuinţă socială, dar mi-au spus că pur şi simplu nu au niciun spaţiu liber, acum”, povesteşte bărbatul.

Dintr-un prosper om de afaceri, căruia nu îi lipsea nimic, a ajuns să se gândească ce le pune copiilor pe masă. “Am 1.800 de lei ajutor de handicap şi toţi se duc pe datorii. Pe băieţel l-am dat la secţia germană, la Ghibu. Am investit în educaţia lui mai mulţi bani decât dădeam lunar pe mâncare. Am ajuns, acum, să nu ştiu ce mâncăm a doua zi. Cu cât cazi mai de sus, cu atât e mai rău”, recunoaşte fostul om de afaceri.

Soţia sa nu are niciun venit, pentru că a lucrat în firma deţinută de soţul său. Acum, Petru spune că ar lucra orice, atât cât poate, ca să îşi întreţină familia. “Aş face orice, absolut orice. Nu mi-e frică şi nu mi-e ruşine de nimic. Am doi copii, pentru ei aş face orice”, este apelul disperat al sibianului care a avut totul şi acum nu mai are nimic.




Share this post