Suprafaţa României a suferit numeroase modificări, de-a lungul timpului. Marea Unire de la 1918 a fost un eveniment istoric, care a trezit și mai mult sentimentul de patriotism în populație și a făcut România Mare, un teritoriu ce ajunsese la 295.641 de km2. Din păcate, cel de-Al Doilea Război Mondial a venit cu noi provocări, conflicte și pierderi de teritorii.
Granițele României s-au schimbat definitiv, după cel de-Al Doilea Război Mondial. Țara noastră a semnat Tratatul de pace de la Paris (1947) ca stat învins. Drept urmare, a pierdut definitiv Basarabia, Nordul Bucovinei și sudul Dobrogei (Cadrilaterul), însă a recuperat nordul Transilvaniei.
Pactul Ribbentrop-Molotov încheiat între Uniunea Sovietică și Germania nazistă, la 23 august 1939, a împărțit Europa în sfere de influență, între cele două puteri. Acordul a rămas cunoscut ca Pactul Hitler-Stalin, iar România avea să cunoască forța celor două state.
Pe data de 28 iunie 1940, URSS a transmis un ultimatum țării noastre prin care cerea să cedeze Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța. Din păcate, România nu a putut face mare lucru, iar la 2 august 1940 a renunțat la o bună suprafață din teritoriul țării. Ba mai mult, după ce Bucovina de Nord a fost anexată de sovietici, a mai fost pierdută și o bucată din Maramureșul de Sud-Est.
După ce Basarabia a fost ocupată de URSS, Stalin a dezmembrat-o în trei părți. Astfel, la 2 august 1940, a fost înființată RSS Moldovenească, iar părțile de sud (județele românești Cetatea Albă și Ismail) și de nord (județul Hotin) ale Basarabiei, precum și nordul Bucovinei și Ținutul Herța au fost alipite RSS Ucrainene. La 7 august 1940, a fost creată regiunea Cernăuți, prin alipirea părții de nord a Bucovinei cu Ținutul Herța și cu cea mai mare parte a județului Hotin din Basarabia, potrivit Wikipedia.org.
În perioada 1941-1944, România a recucerit toate teritoriile ocupate de URSS, însă după terminarea războiului sovieticii le-au anexat din nou și le-au integrat în RSS Ucraineană. Această situație este valabilă și în prezent, iar, potrivit datelor oficiale, pe teritoriul vecinilor noștri trăiesc peste 400 de mii de români.
Granițele dintre cele două țări au fost confirmate în baza a două tratate semnate de România și Ucraina în 1997 și 2003, iar România nu contestă oficial acest lucru, conform rador.ro. Așadar, România a pierdut în fața Ucrainei o bună bucată din teritoriul țării: Bucovina de Nord, ținutul Herța, ținutul Hotin precum și județele din sudul Basarabiei.
În anul 1997, România a fost de acord să nu mai ridice nicio pretenție asupra teritoriilor românești anexate de Uniunea Sovietică la Ucraina. Aceasta a fost una dintre condițiile pentru care țara noastră a fost acceptată în NATO.
În 1997, pentru prima dată de la constituirea României Mari, un guvern român a cedat părți ale teritoriului național fără a fi amenințat cu agresiunea (ca în 1940), sau fără a se găsi sub presiunea ocupantului străin (ca în 1944 și 1947). Opinia publică românească nu a perceput dimensiunea dramatică a evenimentului, a scris academicianul Florin Constantiniu în prefața volumului „Istoria unei trădări naționale: Tratatul cu Ucraina”.
Totuși, după începere războiului din Ucraina, au apărut voci care au reamintit de teritoriile românești. Una dintre ele, Adrian Năstase, fostul premier al României.
„Chestiunea legată de teritoriile românești care aparțin Ucrainei trebuie afirmată, trebuie reamintită și trebuie reintrodusă pe agenda unei relații cu Ucraina. După ce se va încheia acest conflict, Ucraina va fi într-o situație delicată. (…) Sunt absolut de acord că trebuie să cunoaștem aceste lucruri, să le afirmăm și pe această bază eventual să ne prezervăm o anumită situație”, a spus Adrian Năstase, conform rador.ro.